La inceputul anului 1909 pictorul Henri Julien Felix Rousseau, cunoscuta mai curand sub numele de Vamesul Rousseau, aparea in fata curtii cu juri, inculpat alaturi de un amic mai tanar cu vreo trei decenii decat ghinionistul pictor. Acuzatia era foarte grava: frauda bancara, fals, uz de fals, se putea ajunge pana la 20 de ani de ocna. Doar ca in fata instantei batranul este pierdut, sustine ca are in lucru un tablou pentru Salonul Independentilor din acel an (este deja o prezenta obisnuita acolo), ca nu a dorit decat sa ajute un camarada (ceea ce al doilea inculpat confirma), ca nu a vrut sa faca nimanui vreun rau, este un om de onoare, vaduv, decorat, iubeste Franta. Cum a ajuns un pictor deja cu renume sa fie amestecat intr-o asemenea poveste? Mai ales ca nu era prima oara. In 1863 se angajase la un anume avocat pe nume Fillon, Rousseau va fi antrenat intr-o alta escrocherie, chiar daca una marunta: este prins ca a furat cateva timbre, in valoare de... cinci franci. Si a cheltuit zece franci, incredintati de patron pentru alt scop. Speriat de consecinte, se prezinta imediat voluntar in armata, ceea ce nu il scapa in februarie 1864 de un proces rapid si condamnarea la o luna de inchisoare. Dupa care se intoarce in randurile armatei, de unde va reveni cu fascinatia pentru exotic, povesti fantastice depsre aventuri cazone in Mexic (unde aproape sigur nu a ajuns vreodata) si cazier. De ce a facut-o atunci? Sa fi fost victima vreunei farse a colegilor, vreo greseala in scripte, a avut chiar nevoie urgent de o suma mica sau a fost o neglijenta? Sau a vrut ca intr-un joc sa vada ce se intampla. Greu de spus. Rousseau era inca de atunci un personaj generos, naiv si in egala masura ciudat, asa ca nu putini credeau ca totul este un joc, un rol, si ca in vreme ce colegii si cunoscutii nu ezitau sa il numeasca natang, pictorul se amuza pe cinste de prefacatoria sa.
Asa ca atunci cand s-a trezit in 1907 la usa cu mai tanarul Louis Sauvaget l-a primit cu entuziasm ca pe un prieten, mai ales ca era si colegul pictorului la orchestra Amicala. Pana la urma este greu de spus cat de mult a inteles pictorul din planul mai tanarului sau prieten, si daca pur si simplu din naiva amicitie s-a lasat antrenat in toata povestea. Nu ar fi fost prima data. Rousseau dadea adesea dovada de cumplita naivitate si incredere in prieteni sau chiar vagi cunostinte, fara sa para ca se supara de farsele si pacalelile acestora. Planul acestui Louis Sauvaget era aparent simplu. Dupa ce l-a convins pe pictor ca niste bancheri avari si necinstiti i-au furat banii, economiile de o viata, Rousseau a fost trimis sa deschida un cont curent, pe un alt nume, la Banca Frantei, obtinand si un carnet de cecuri.
Artistul de 63 de ani accepta, mai ales ca Sauvaget era pe atunci chiar functionar la finliala din Meaux a Bancii Frantei. Asa ca Rousseau pleaca la Lyon, nu reuseste sa obtina carnetul de cecuri, asa ca va incerca din nou si din nou, pana cand reuseste la sucursala din Melun. Cu ajutorul unor tipografi parizieni, care le imprima mai multe formulare false cu antetul Bancii Frantei si cu o legitimatie falsa de alegator pe numele Bailly, Rousseau va reusi sa incaseze un cec de 21 de mii de franci, din care va pastra doar o mie, restul depunandu-l credincios in mana amicului. Au fost usor identificati, retinuti si pentru o perioada inchisi, iar in atelierul lui Rousseau a fost gasit chiar acel carnet de cecuri pe numele Bailly. Si cu toate scrisorile cu greseli de ortografie, sentimentale si chiar lacrimogene, pe care pictorul le trimite judecatorului, pare ca nimic nu il va scapa pe o lunga condamnare, in ciuda varstei si a faptului ca este deja un nume cunoscut. Arestat in septembrie, va fi eliberat in asteptarea procesului la sfarsitul anului 1907. Nu ezitase in maniera sa naiva sa ii propuna judecatorului, pentru a-i capta bunavointa, sa picteze un portret al sotiei sau, de ce nu, sa ii daruiasca vreo doua peisaje.
Si poate ca Vamesul Rousseau ar fi fost condamnat la ani grei de inchisoare daca avocatul sau, maestrul Guilhermet, nu ar fi avut inspiratia sa il prezinte in instanta ca pe un copil mare, un artist naiv, nepriceput si incapabil de orice rau, usor de influentat si pacalit. A povestit cum odata prietenii l-au anuntat ca a fost decorat cu Legiunea de Onoare in grad de ofiter, folosind decoratia altcuiva, iar pictorul a crezut si a fost fericit. Ca argument suprem a prezentat publicului, judecatorului si presei una dintre lucrarile recente realizate de Rousseau in lunile de libertate, un peisaj exotic in maniera atat de vie si profund personala, cu nu mai putin de 21 de maimute, infatisandu-i chiar pe jude, inculpati, grefier, avocati, pe scurt viziunea sa asupra intregului proces. Sigur, un judecator cu gusturi conservatoare sau lipsit de simtul umorului ar fi fost furios, dar se simte ca atmosfera s-a schimbat pe masura ce panza trece din mana in mana. Sentinta este usoara: Sauvaget cinci ani si cinci franci amenda, Rousseau doi ani de puscarie, insa amandoi vor beneficia de suspendarea executarii.
In maniera proprie, dupa ce se asigura ca poate pleca acasa, Rousseau ii cere cu inocenta presedintelui tribunalului adresa de acasa, parca fara sa isi dea seama de gafa. Pe cand acesta nu isi gasea cuvintele de furie, zambind larg, Rousseau Vamesul ii explica in felul sau ca va veni nu doar sa ii multumeasca, dar si sa aduca panza, culorile si toate cele, pentru a executa portretul sotiei presedintelui. In ce marime va dori acesta. Din pacate pentru onorabilul jurist a pierdut ocazia de a primi gratuit un tablou semnat de Rousseau, care i-ar fi facut cu siguranta mult mai bogati pe mostenitori. Mai ales peste cateva decenii.
Foto: commons.wikimedia.org
