Cateva luni inaintea prezentarii filmului pe ecranele cinematografelor, s-a desfasurat in Germania o vie polemica. Au fost puse cateva intrebari: daca Germania poate suporta o comedie despre fostul ei Fuhrer, daca e admisibil sa-l prezinti pe Hitler, responsabil cu declansarea celui de-al II-lea Razboi Mondial si al asasinarii a sase milioane de evrei, dintr-o perspectiva comica, si in ce masura filmul va rezista analizei istoricilor si cronicarilor cinematografici. Filmul e o fantezie; nu a existat o profesoara evreica de mimica, salvata de la Auschwitz si adusa la cancelaria Fuhrerului, dar evreica din film reuseste sa-l faca pe Hitler simpatic spectatorilor. Nu toata lumea rade si se amuza cu "Fuhrerul meu" si primul care a protestat a fost insusi actorul principal, H. Schneider, care a declarat ca pe el filmul nu l-a amuzat. Liderii evrei din Germania au fost mai aspri, Diter Grauman, vicepresedintele Organizatiei evreilor din Germania, a declarat: "Ca fiu al unor supravietuitori ai Holocaustului sunt tulburat pana in adancul sufletului vazand aceasta parodie binevoitoare a nazismului si a lui Hitler". (Tesu SOLOMOVICI)