Mai putin se stie insa ca Roger e de origine roman, tatal sau fiind Eugen Ciceu, un renumit pianist, interpret de muzica clasica si jazz.
Exilatul Ciceu
Ciceu s-a nascut la Cluj in iunie 1940, a fost un mic Mozart, cantand la pian de la patru ani, la sase dand chiar un prim concert Mozart. La 14 ani, arta sa interpretativa era desavarsita si incepuse sa se dezvolte pe linia unor maiestre improvizatii.
Dupa studiile de muzica in tara, in vremea comunista -intrerupte si apoi reluate (1962)-, pianistul le absolva si profeseaza o vreme, la catedra unui liceu.
Cu prilejul unui concert de jazz in Berlinul de Est, el ramane in fosta DDR, apoi trece in Germania de Vest, o cunoaste pe viitoarea sa sotie Lili si se stabileste in Elvetia. Moare in 1997, dupa o cariera artistica impresionanta in strainatate, concerte cu orchestre filarmonice, dar si trupe de jazz. Nu aruncati jazz-ul la gunoi, ne transmite muzica sa.
Iar fiul sau, Roger, castigatorul de joi, ii preia in parte linia, aplicand-o si la swing.
Misogin sau cavaler?
Nici o secunda n-am crezut ca voi castiga" a spus presei germane cantaretul. Iar in timpul votarilor „mi s-au inmuiat picioarele, a fost mai rau decat pe scena". Cicero va canta la Helsinki nemteste, iar despre mesajul melodiei sale spune „Femeile au avut intotdeauna, subtil, carma in mana".
„Era momentul unei asemenea piese" mai spune el despre melodia sa de Eurovision „Frauen regier`n die Welt", de Ziua Internationala a Femeii, cand au avut loc preselectiile. Interesant e si mesajul, un fel de protest glumet al cantaretului care, fidel unei idei mai vechi, in 2006 scosese CD-ul „Treburi barbatesti" („Maennersachen")
Femeile conduc lumea
Colegii de scoala ma luau la misto
Dar pe mine ma durea in cot
Era asa dulce, picioare pana-n git
Un an am tot pandit-o, la cursuri de balet.
Cand...am aflat ca e ecologista
„Nu, multumesc" pe geaca mi-am cusut
Crezi c-a interesat-o? Nici poveste!
Dar de acum stiu cine in lume-i boss.
Refren: Cum merg, cum stau,
Cum se uita la tine,
Inima si portofelul iti ranesc
Cu un inel si o nurca se procopsesc.
O privire lasciva
Si politica ti se schimba
Nu un boss, nu un erou de film
Nu un stat, nu banii Mafiei...
Ci femeile conduc lumea.
Au toate tonurile: naiva, sau cocheta.
Din fasa, pe taticu-l au in degetul cel mic.
Cand vor ceva, in laturi nu se dau, de la nimic
Iar cand se-mbufna, musti cu dintii in granit.
Te lasi luat in ras, te lasi si bestelit
Cersind de la fetite o privire
Pe Beckham il ridica, pe Clinton l-au belit
Chiar fara sa-nfiinteze un partid.
(traducere proprie, libera dupa „Frauen regier?n die Welt)
Ce spun damele
Deoarece cu o jumatate de milion de voturi la melodia ironic-antifeminista a lui Cicero nu te pui, damele si-au exprimat opiniile in cercuri mai restranse, de exemplu la Ziua Femeii sarbatorita de Asociatia germano-romana din Stuttgart.
AGERO si-a serbat doamnele si domnisoarele oferindu-le o cina aleasa la restaurantul lui Cristi, „Syrtaki" din Sindelfingen si un talk-show pe tema „Barbie sau Angie".
Papusa Barbie o stie toata lumea, pe cancelarul Angela Merkel, la fel. Ideea discutiei a fost „cine-i mai de succes": femeia cu nuri la care se inmoaie toti barbatii, sau cea care-si pune in functie „micile graunte cenusii".
Parerea cvasi-unanima a fost ca „si...si". Se pare ca un creier de CEO intr-un trup de zina e combinatia ideala pentru stuttgarteze, chiar si pentru partenerii lor. Ca femeile atinse de bunastare s-au imblanzit, e un fenomen evident.
Ca lupta pentru emancipare, drepturi egale, avort legiferat si alte drepturi tipic feminine, sunt mai degraba de domeniul trecutului in opinia publica, e tot asa de clar.
Au apus vremurile cand textilistele din SUA ieseau in strada, iar Zilei Internationale a Femeii i-a fost definitiv pusa pecetea de eveniment comunist. Cu toate acestea, si in Parlamentul german, la sedinta de lucru din 8 Martie, problema egalitatii in drepturi intre sexe a fost din nou pusa pe tapet, semn ca problema exista.
Nici violentei in familie, nici violurilor, nici salarizarii muncii casnice nu li s-au gasit pana acum decat derizorii solutii.
In asteptarea altor solutii, femeile -nu doar din Stuttgart- se incanta cu o floare, cu un cadou, cu o petrecere, sarbatorindu-si Ziua festiv si fara umbre. Iar Cicero le canta la ureche, magulitor si insinuant, ca „lumea e a lor".
