Construita intre anii 1811-1913 dupa un proiect realizat de arhitectul Alexandru Clavel, cladirea a fost resedinta familiei Storck. La elaborarea proiectului au colaborat indeaproape sotii Storck. Muzeul a fost organizat in 1951 pentru a valorifica creatia sculptorilor din familia Storck, fondatori ai scolii romanesti de sculptura, precum si creatia pictoritei Cecilia Cutescu-Storck. Picturile murale, usile sculptate in lemn, basoreliefurile incrustate in fatada, fantana interioara sculptata in piatra realizeaza un ansamblu remarcabil ce adaposteste operele pictoritei Cecilia Cutescu-Storck si ale celor trei sculptori din familia Storck: Karl (1826-1887), primul profesor de sculptura al Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti, Carol (1854-1926) si Frederic (1872-1942). Sculptorii Storck au impus in randul societatii bucurestene de la sfarsitul secolului al XIX-lea- inceputul secolului XX, gustul pentru moda portretului de salon. Ei au realizat portrete ale familiei domnitorilor si regilor Romaniei: al lui Alexandru Ioan Cuza si doamnei Elena Cuza, al lui Carol I de Hohenzollern si al Elisabetei de Wied (Karl Storck), al lui Carol al II-lea, Reginei Maria si lui Ferdinand I (Frederic Storck). De asemenea, vor impune si monumentul de for public. Lui Karl Storck i se datoreaza statuia spatarului Mihail Cantacuzino, din fata Spitalului Coltea, lui Carol, monumentul lui Carol Davila din fata Facultatii de Medicina. Sub influenta curentelor Art Nouveau si Art Deco, Frederic Storck va realiza nuduri din bronz si marmura de o delicatete deosebita ilustrand diferite stari de spirit. Sotia sa, pictorita Cecilia Cutescu-Storck a realizat, printre altele, pictura interioara a Bancii Marmorosch-Blank (cladire din strada Doamnei), proiectata de arhitectul Petre Antonescu. |
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
