In vara anului 1939 Ernest Hemingway inchiria superba vila Finca Vigia, edificiu elegant de secol XIX, proiectat in 1886 de arhitectul catalan Miguel Pascual y Baguer, si, dupa cum avea sa marturiseasca mai tarziu, era pentru prima oara dupa mult timp cand se simtea “acasa”. Situata la mica distanta de Havana, locuinta avea tot ce cautase Hemingway – personalitate arhitecturala distincta, spatii largi si aerisite, frumusetea exotica a Cubei, linistea de care avea nevoie mai mult decat oricand. O casa pe gustul sau, inconjurata de un teren de 61 000 metri patrati, situata in San Francisco de Paula, o asezare modesta, fara nimic din tumultul marilor orase.
imagine: https://en.wikipedia.org/wiki/Finca_Vig%C3%ADa#/media/File:Finca_La_Vig%C3%ADa.jpg
Finca Vigia va deveni locuinta, spatiu de lucru si, in buna masura, un necesar refugiu unde Hemingway va scrie cea mai importanta dintre cartile sale, Batranul si marea, ce ii va aduce un Premiul Pulitzer si apoi Premiul Nobel pentru Literatura.
Atunci, dupa calatorii in Europa si o perioada importanta petrecuta la Paris, Cuba parea sa ii ofere prozatorului tot ce avea nevoie. Iar la scurta vreme dupa mutare Hemingway a decis ca este momentul sa ramana aici si, in decembrie 1940, cumpara Finca Vigia pentru 12500 dolari. Frumoasa locuinta fusese descoperita mai mult din intamplare de cea de a treia sotie a scriitorului, Martha Gellhorn, care ar fi fost si cea care l-a convins intr-un final sa o cumpere. Si, dupa divortul celor doi, in 1945, Hemingway a pastrat casa si a ramas aici pana in 1960, putin timp inainte de moarte, transformand-o dupa placul sau alaturi de cea de a patra sotie, Mary Welsh Hemingway. In scurta vreme Finca Vigia devenise inainte de vreme o casa-muzeu, cu mobilier ales de prozator, nenumarate carti, un spatiu generos pentru scris, colectii de reviste si corespondenta, arme si undite, dar si un numar greu de aproximat de pisici, animalele preferate ale lui Hemingway. Proprietatea avea sa fie in timp modificata, noi constructii adaugate, altele schimbate, dar din marturiile contemporanilor si mai ales ale locuitorilor din San Francisco de Paula, mandri ca au alaturi de ei un scriitor celebru, Hemingway era mereu bine dispus si foarte amabil, foarte prietenos, primindu-si oaspetii si mai ales familia cu mandria celui care avea in sfarsit casa visurilor sale.
Chiar si dupa ce situatia politica din Cuba s-a schimbat radical, la inceputul anilor '60, parea ca totul merge foarte bine pentru Hemingway, ale carui relatii cu noul regim comunist erau excelente, ceea ce i-a adus numeroase atacuri din partea lumii literare. Luptandu-se cu boala si mai ales cu depresia ce parea ca il domina tot mai mult, batran si fara sa mai gaseasca aceeasi placere in iubita Cuba, Hemingway ia spre jumatatea lui 1960 o decizie surprinzatoare pentru cei care il cunosteau : paraseste tara sa de adoptie si renunta la Finca Vigia, dupa mai bine de doua decenii petrecute aici. Cum relatiile dintre SUA si Cuba erau mai tensionate ca oricand, iar o revenire era imposibila, Hemingway se simte tot mai singur, pierdut, lipsit de speranta.
Dupa moartea lui Hemingway sotia a donat locuinta si obiectele din interior – mobilier, carti, arta, documente – poporului cubanez, pentru un viitor muzeu dedicat amintirii lui Hemingway. Cel putin aceasta fusese pozitia oficiala, pentru ca initial proprietatea ar fi trebuit expropriata, in conformitate cu noile politici ale regimului. Din fericire, dupa o perioada in care proiectul parea abandonat, in 2007 Finca Vigia avea sa fie restaurata si pregatita, in sfarsit, pentru a fi un muzeu pe masura legendei Hemingway.
Cei care viziteaza astazi Muzeul Hemingway din San Francisco de Paula vor descoperi, din fericire, un spatiu vast ce a pastrat atmosfera din vremea scriitorului. Masina de scris preferata de Hemingway, o Corona de stil vechi, asezata pe un birou inalta la care prozatorul prefera sa scrie stand in picioare, dormitorul unde s-a pastrat mobila originala si decoratiunile din epoca, vastul living decorat cu trofee de vanatoare, biblioteci clasice pline de volume, fotoliile in care se aseza adesea Hemingway si unde ii placea sa citeasca, dar si un Royal negru, masina la care a scris Batranul si marea, barca Pilar cu care pleca adesea la pescuit si pe care o pretuia de parca ar fi fost un alt membru al familiei. Cercetatorii si pasionatii vor fi atrasi cel mai probabil de colectia de manuscrise inedite – cat este legenda si cat este adevar in ceea ce le priveste ramane de vazut – sau de editiile rare, unele cu insemnarile lui Hemingway, din cartile sale ori cele ale autorilor preferati.
A.L.
Martie 2016