Mozart in istoria muzicii

Imagini: - Casa in care s-a nascut Mozart -

- Constanze, sotia lui Mozart -

Biografiile marilor personalitati au trezit mereu curiozitatea publicului. Micile detalii, intamplarile, circumstantele istorice si gandurile unei celebritati fascineaza, indiferent ca este vorba de o banala vedeta mondena sau de un nume marcant in istoria culturii.

Nici Mozart nu a facut exceptie, majoritatea intrebandu-se cum de a acesta s-a dovedit atat de talentat inca de la o varsta frageda, la care alti copii nu isi doreau decat sa se joace. Convingerea incetatenita este ca un copil deosebit de talentat intr-un domeniu se va descurca foarte greu sau chiar deloc in altele, ceea ce in cazul lui Mozart nu este departe de adevar. Unii cercetatori au numit aceasta hiper-specializare "autism social", mai ales in cazurile in care subiectul excela intr-un domeniu, dar era catastrofal in toate celelalte, iar  interactiunea sociala nu functiona la cote normale.


Mozart a fost un geniu al muzicii, dar in egala masura un inadaptat social, care a dus o viata cu totul iesita din tiparele normale. Nu a avut prieteni de varsta sa cu care sa se joace, fiind inconjurat in permanenta de adulti, nu a primit o educatie corespunzatoare in afara muzicii si mai ales a fost mereu laudat si rasfatat. Intreaga sa copilarie Mozart a fost dependent de tatal sau Leopold, care se lauda cu fiul sau genial in felul in care astazi un specialist in marketing promoveaza un produs. Dar indata ce acest sprijin patern a disparut, Mozart practic s-a prabusit, devenind, dupa cum au subliniat mai multi biografi, propriul sau dusman.

In 1777, Mozart a plecat in turneu la Paris, fiind insotit de mama sa. Pe drum s-au oprit pentru un timp la Mannheim, pentru cateva concerte. Aici tanarul compozitor s-a indragostit fulgerator de Aloysia Weber, promitatoare cantareata de opera, aproape de aceeasi varsta. Pasiunea s-a transformat repede in obsesie, Mozart dorindu-si sa fuga in Italia impreuna cu aleasa inimii, unde s-ar fi putut casatori. Influenta tatalui a fost insa mai puternica decat orice pasiune, iar dupa un schimb de scrisori Mozart si-a continuat supus turneul, ajungand la Paris.

Intr-un impuls juvenil s-a intors la Mennheim, hotarat sa se casatoreasca imediat cu proaspata aleasa a inimii. Numai ca Aloysia initial s-a facut ca nu il recunoaste, refuzand cererea in casatorie. Asa ca Mozart nu a mai avut alta optiune decat sa se intoarca la tatal sau. Incercarea sa de a se impune in lume si altfel decat ca muzician esuase lamentabil, infrangere care avea sa-l marcheze pe tot restul vietii.

Mozart a fost exemplul clasic de razvratit. Nu a reusit niciodata sa lucreze prea mult timp in acelasi loc, in primul rand din cauza personalitatii. Una dintre ofertele importante a venit din partea Arhiepiscopiei. Mozart trebuia sa compuna muzica pentru anumite evenimente religioase sau sociale si sa predea cursuri de muzica copiilor unor personalitati de vaza, intre care si cei ai monarhului. Angajatorii doreau un om cu care sa se poata lucra si care sa nu le faca probleme. Mozart a fost concediat in scurt timp din cauza comportamentului artagos si a refuzurilor repetate de a-si indeplini sarcinile.

In 1779 a reusit in sfarsit sa isi gaseasca o slujba stabila la curtea regala, unde canta la orga. Nu era deloc multumit si se plangea tot timpul, dar in aceasta perioada a compus mai multe lucrari remarcabile. A fost concediat in 1781, mutandu-se la Viena, unde in 1782 s-a casatorit cu Constanze Weber, una dintre verisoarele compozitorului Carl von Weber si in acelasi timp sora mai mica a primei sale mari iubiri, Aloysia. Noua sotie era cea mai proasta optiune pentru Mozart, fiind mai curand o greutate in plus, dar acesta o iubea si cel putin pentru un timp cei doi au parut fericiti. Lucrurile au inceput sa se imbunatateasca in viata lui Mozart dupa aceasta casatorie. Si-a gasit cativa elevi si a inceput sa castige mai bine, iar pe 2 decembrie 1787 a fost numit oficial compozitor de camera al curtii regale, cu un salariu de 800 de guldeni.

Pe masura ce era mai cunoscut, Mozart castiga tot mai mult, dar de fiecare data insuficient pentru ritmul in care proaspetii soti cheltuiau banii primiti. In acest interval Mozart a compus trei dintre cele mai cunoscute opere ale sale Don Giovanni, Casatoria lui Figaro si Flautul vrajit, pentru care a scris partiturile tuturor instrumentelor. Dar stilul in care cei doi cheltuiau banii castigati l-a adus pe Mozart in pragul saraciei, chiar daca era un muzician iubit si bine platit. In ultimul an al vietii cauta cu disperare sa se imprumute de oriunde, dar a murit sarac, pe 5 decembrie 1791, lasand in urma doi copii, Franz Xaver Wolfgang si Carl Thomas. Avea doar 35 de ani. Dar in acelasi timp moartea sa la o varsta atat de nepotrivita a deschis si calea speculatiilor. Versiunea oficiala este ca Mozart a murit de prea multa munca.

Dornic sa castige cat mai mult Mozart a muncit enorm, epuizandu-se si imbolnavindu-se, in special stilul de lucru din primii ani i-a afectat profund sanatatea. Ca o ironie a sortii in perioada dinaintea mortii Mozart lucra la celebrul sau "Requiem". Se pare ca Mozart a murit de nefrita, dar este doar o concluzie bazata pe marturiile epocii privind simptomele, fara sa existe o analiza stiintifica. O alta teorie, care tine mai curand de pasiunea conspirationista, afirma ca Mozart a fost otravit de rivalul sau, compozitorul Antonio Salieri. Salieri l-ar fi urat pentru geniul muzical, dar in secret l-ar fi invidiat si chiar admirat. Cand Salieri era batran si senil, in 1823, a inceput sa se acuze ca l-ar fi otravit pe Mozart, dar relatarea sa nu se potriveste deloc cu simptomele pe care le-a avut Mozart. Nu se mai stie astazi cand si cum a murit Salieri, dar este destul de greu de crezut ca el l-ar fi ucis pe Mozart.

Mozart a fost de la bun inceput fascinat de opera si a inceput sa compuna inca de la 13 ani, cele mai multe fiind comedii, potrivite caracterului sau exuberant si pus pe glume. A incercat mereu ca muzica sa sa se adapteze perfect situatiilor, atmosferei, personajelor. Chiar mai multe decat atat, sa le explice, devenind primul compozitor care a fost si un adevarat psiholog .

Mozart a compus mai mult decat oricare alt muzician din istorie, putandu-se lauda cu 626 de lucrari, incluzand 23 de opere, 49 de simfonii, 27 concerte pentru pian, 45 sonate pentru pian si vioara, 29 cvartete, 17 sonate pentru piat, 66 arii etc. Nu doar volumul de munca si creatie era uluitor, ci si valoarea fiecarei piese in parte. Parea ca Mozart ar fi putut sa compuna orice si mai bine decat oricine. Se spune ca putea sa compuna o piesa valoroasa gandindu-se la orice altceva, sa puna pe portativ notele pentru un cvartet in cateva miscari, pentru a le imparti apoi pentru fiecare instrument in parte, sau sa scrie notele unei bucati insemnate dupa prima auditie. Mai mult, Mozart improviza in permanenta, asa ca nu se poate sti exact cum sunau lucrarile sale in interpretare proprie, pentru ca partitura nu era niciodata varianta finala si definitiva. Pentru genialul compozitor muzica nu era doar pasiunea de o viata, ci si un joc.

A influentat si a fost influentat. Prima influenta majora si poate figura centrala a vietii sale a fost Leopold, tatal sau, care i-a dat primele lectii de pian, dar si lectii de matematica, germana sau latina. Apoi Bach si Handel, de la care  Mozart a preluat anumite teme si motive, pe care le-a incorporat muzicii sale.