Ii place sa citeasca, gaseste mereu cate ceva nou pe rafturi, si e de la sine inteles ca intr-un fel sau altul va pasi pe urmele bunicului sau. Poate va prelua anticariatul, poate il va extinde, eventual va avea o idee revolutionara care va aduce multi, multi clienti, fara sa schimbe insa tocmai atmosfera si caracterul locului. Dar in ziua in care isi pierde bunicul, Rintaro isi da seama ca nu era pregatit, si ca nu a mai simtit o asemenea tristete. Singur, realizeaza ca in lumea reala nu este suficient sa iubesti ceea ce faci. Mai trebuie sa fie si profitabil, pentru a te intretine si a pastra locul cel mai drag din lume, acum anacronic si invechit, incapabil sa fie un rival pe masura marilor librarii. In plus nu se mai citeste ca odinioara.
Trist, Rintaro este gata sa renunte, insa chiar atunci primeste o vizita cu totul neasteptata. In anticariat vine un motan. Si nu unul obisnuit, oricat ar fi fost de frumos, ci unul vorbitor, pe nume Tigrut. Daca faptul ca o felina poate sa vorbeasca nu e uluitor, Rintato afla ca Tigrut are nevoie de ajutor, de un indragostit de carti pentru o misiune cu totul speciala. Impreuna, cei doi vor pleca intr-o trilogie de aventuri in care trebuie sa salveze carti de cei care nu le merita, nu stiu sa se poarte cu ele si nu ar fi trebuit sa le atinga. Iar daca pana la final Rintaro si noul sau prieten vor reusi, ultima misiune (la fel ca intr-un joc video) ar putea sa ii dea tanarului curajul de a-si urma visul pana la capat, si totul va deveni o poveste cu final fericit.
O carte despre carti, prietenie, incercari, pisici si speranta, o aventura cu accente fantasy si suprarealiste sau un basm modern, povestea anticariatului Natsuki va fi cu siguranta pe placul celor care au fost macar o data intr-o astfel de pravalie, cu mirosul ei de pagini ingalbenite, multa liniste si senzatia ca lumea din afara a incetat pentru moment sa existe.
Sosuke Natsukawa, Motanul care voia sa salveze cartile, editura Litera, 2022