Sunt naratiuni care pot fi decriptate si ca mici fabule cu parfum nipon, povesti la capatul carora atat cei care le-au trait cat si cei care le-au citit au mai invatat ceva despre ritmul existentei, evocari ale unor feline mai mult sau mai putin imaginare ce vor putea sa trezeasca in memoria unor potentiali cititori amintiri si ecouri de mult uitate. Cat de importanta este legatura dintre o anume pisica si un om? Oare - asa cum isi imagineaza cei care le adora – fiecare pisica trebuie sa aiba un anume stapan si companion, ca si cand cei doi ar fi legati prin firele destinului, ca intr-o povestioara zen? Sau sunt mici instantanee gingase, delicate, uneori stropite cu lacrimi, alteori dimpotriva cu mult ras.
Indiferent de cadru, daca este vorba de o familie sau de o fire singuratica, de un copil sau un adult, de oameni care au vazut si trait multe sau de cei la inceputul drumului, pe niciunul din cei care vietuiesc intre copertile acestei culegeri pisicile nu aveau sa ii lase indiferenti. Si le vor oferi dragalasenie, afectiune, mofturi si joaca, dar si o lectie despre ei si despre cei din jur. Pentru ca simplul fapt de a salva o felina poate fi punctul din care viata ta incepe cu adevarat.
Hiro Arikawa, Motanul care si-a luat ramas bun, editura Humanitas Fiction, 2023