O impresionanta cladire a carei istorie incepe undeva in secolul XVII, situata pe Bulevardul Nikitsky, la numarul 7, in apropiere de Piata Arbat. O casa veche, unde Nikolai Gogol si-a petrecut ultimii patru ani ai vietii, perioada cea mai controversata si enigmatica a biografiei sale. Dupa multa vreme in care isi cautase un refugiu Gogol s-a simtit aici liber si linistit, si a putut din nou sa scrie, sa isi primeasca admiratorii, prietenii, chiar si criticii. Pentru prima oara dupa ani se simtea acasa. Se mutase aici dupa o perioada de peregrinari, inclusiv o calatorie la Ierusalim care il marcase pentru tot restul vietii (la inceputul lui 1848).
Aici a terminat cea de a doua parte din Suflete moarte, si in semineul aflat intr-un dintre incaperi a ars, din motive inca necunoscute, continuarea celebrului sau roman, prefacand restul povestii lui Pavel Ivanovici Cicikov in cenusa. In acesti ani se va lupta cu o puternica depresie, care ii va grabi sfarsitul, va incerca sa isi gaseasca echilibrul si salvarea in credinta, fara succes. Si tot in aceasta locuinta a murit, la inceputul lui 1852.
Astazi casa memoriala si singurul muzeu rus dedicat lui Gogol, gazduieste nu doar camerele scriitorului, dar si o bogata biblioteca, avand peste 250.000 de volume, un centru de cercetare si un spatiu expozitional, ce gazduieste periodic evenimente dedicate memoriei scriitorului.
In fata cladirii o statuie infatisandu-l pe Gogol isi asteapta oaspetii, cei pasionati de opera si viata autorului si cei care abia acum descopera un obiectiv turistic si cultural important. In interior curatorii au reusit folosind mobilier original si reproducerii, decoratiuni de epoca si documente, tablouri (peisaje si portrete) si mici lucrari de grafica, obiecte personale ale lui Gogol si editii rare ale scrierilor sale, colaje si instalatii moderniste, sa reconstruiasca atmosfera de epoca si sa redea vizitatorului, pe cat posibil, personalitatea celui care a locuit aici.
Constructie cu o poveste pe masura legendei lui Gogol, casa a fost ridicata inainte de incendiul devastator din 1812, care a distrus o buna parte din vechile cladiri moscovite, primii proprietari fiind familia Saltykov. Avea sa fie vanduta, renovata, extinsa, lasata in paragina si, la fel ca viitorul ei chirias, avea sa renasca de fiecare data ca prin minune. Initial o cladire din piatra cu numeroase anexe din lemn, avea sa fie extinsa cu o anexa generoasa in vremea cand era proprietatea lui Dmitri Boltin, atunci un respectat oficial, fiind puternic afectata de incendiul din 1812. Cumparata si restaurata in 1816-1822 de catre generalul Aleksandr Talyzin, fiind adaugata fatada ce se pastreaza si astazi, va ramane in mostenirea familiei si partial inchiriata din 1847 contelui Aleksandr Tolstoi, care o va cumpara in 1848, an in care il si invita pe Gogol sa locuiasca alaturi de ei. Era o sansa extraordinara pentru scriitorul aflat intr-o cautare ce parea a nu se mai sfarsi. Era un loc linistit, spatios, care ii aducea linistea necesara, ii permitea sa isi primeasca prietenii, si mai ales ii oferea ocazia de a scrie. Familia Tolstoi nu putea intui ca perioada de liniste avea sa fie nefiresc de scurta, iar Gogol se lupta deja cu boala.
Vanduta si cumparata din nou, modificata dupa placul noilor proprietari, devine dupa revolutia din 1917, ca multe alte case vechi ale Moscovei, proprietate de stat si este inchiriata mai multor familii, care la randul lor schimba, adesea haotic, decoratiunile si partial arhitectura interioara. Abia din 1964 va fi folosita ca sediu guvernamental, din 1971 biblioteca publica, pentru ca in 1874 sa fie amenajate primele doua camere ale muzeului. In 1979 biblioteca primeste numele scriitorului, iar dupa renovari, extinderea colectiilor si noi achizitii in 2005 este inaugurata Casa Memoriala Gogol, ce va deveni din 2009 muzeu si biblioteca.
Martie 2016
