In SUA, pe masura ce apar tot mai multi colectionari, in special cei pasionati de arta moderna si contemporana, galeriile si muzeele cunoscute devin tot mai mici si insuficiente pentru a prezenta piesele alese de pasionati.
Mai mult, exista probleme inerente in organizarea expozitiilor, iar multi colectionari prefera sa prezinte lucrarile unui public restrans, alcatuit mai ales din critici, prieteni, cunostiinte. Cum mult critici se temeau ca astfel o buna parte dintre lucrari nu vor mai fi in circuitul public, ramanand necunoscute celor care iubesc arta, era necesara o solutie. Iar aceasta a fost gasita de unii colectionari foarte bogati si care doreau sa isi expuna piesele de rezistenta intr-un spatiu gandit chiar de ei. Asa au inceput sa apara muzeele si galeriile particulare.
Una dintre primele si pana acum una dintre cele mai populare este cea deschisa de Mickey Cartin, unul dintre cei mai respectati colectionari de arta contemporana din Connecticut. Cu cativa ani in urma, dupa ce fusese o buna bucata de vreme unul dintre directorii muzeului Wadsworth Atheneum din orasul sau natal, Hartford (donand sume importante si altor muzee), Cartin a simtit nevoia unei schimbari. Asa ca intr-o zi, in 2004, curatorul colectiei sale, Steven Holmes, l-a anuntat ca gasise un loc perfect : un vechi magazin din Hartford. Dupa trei luni de munca asidua si o investitie de peste 25.000 dolari, Cartin isi vedea visul cu ochii : propria sa galerie. Timp de un an si jumatate acest muzeu personal a prezentat expozitii permanente si evenimente, in care erau expuse lucrarile preferate ale colectionarilor, de la cele semnate de maestri contemporani ca Josef Albers sau Agnes Martin la nume mai putin cunoscute.
Ideea, desi la inceput parea excentrica, s-a bucurat de succes, devenind in scurt timp galeria preferata in intreg orasul. De la foste depozite la magazine sic, colectionarii cu dare de mana au gasit unde sa isi deschida mici spatii pe gustul lor. In definitiv SUA au o indelungata traditie a institutiilor culturale private, cum ar fi colosi ca Frick Collection din New York si multe alte nume. Pe masura ce numarul acestor galerii a crescut, piata de arta - si in special cea de arta contemporana - s-a dezvoltat rapid. Chiar daca nu pot concura cu muzeele de renume, micile galerii fac o nesperata publicitate tinerilor artisti, introduc in circuitul public noi lucrari si nume, iar ca urmare preturile cresc rapid.
Dar nu toti colectionarii s-au aventurat sa isi deschida singuri galerii, unii - precum industriasul Mitchell P. Rales - preferand sa lucreze impreuna cu guvernul SUA. Rales a deschis Muzeul Glenstone, in urma unui astfel de parteneriat, expunand acolo lucrari de Kooning, Warhol, Pollock, Matisse. Iar anul viitor la Los Angeles County Museum of Art se va deschide un muzeu-in-muzeu, un proiect finantat de miliardarul si colectionar Eli Broad, al carui nume il si va purta. Acesta va oferi pentru expunere o parte din ampla sa colectie, intr-un nou corp de cladire proiectat de Renzo Piano.
Un alt proiect care a starnit comentarii a fost Crystal Bridges, un nou muzeu de arta americana, sustinut de Alice L. Walton, mostenitoarea imperiului Wal-Mart. Acesta se va deschide in toamna lui 2009 in Bentonville, Arkansas, locul unde in 1962 se deschidea primul magazin Wal-Mart. Deja Walton a cumparat cateva capodopere pentru viitorul muzeu, intre care lucrarea lui Asher Durand "Kindred Spirits" (pentru 35 milioane dolari) si a incercat sa achizitioneze si altele.
Chiar daca sa construiesti muzeul pe care ti l-ai dorit, dupa planurile si ideile tale, avand in colectiile lucrarile ce ti-au placut, poate parea un proiect nebunesc, iata ca devine tot mai viabil si mai des intalnit. Colectia de arta devine astfel o expresie publica a gusturilor si opiniilor celui care investeste banii.
Un stralucit exemplu este si Rubell Family Collection, un proiect inceput de un cuplu de colectionari din Miami, Mera si Donald Rubell. Satui sa nu isi poata expune ampla colectie, cei doi au decis sa infiinteze propriul muzeu. Au gasit cladirea perfecta intr-un vechi depozit din Miami, iar in 2004, dupa zece ani de activitate, au extins galeria, adaugand si o cafenea si o librarie. Astazi acest muzeu particular este la fel de mare ca Whitney Museum, iar unele dintre expozitii au atras interesul publicului, lansand in lumea artistica noi pictori si sculptori.
Februarie 2007
www.artline.ro
