Prozator, publicist si eseist roman, Mircea Horia Simionescu s-a nascut pe 23 ianuarie 1928 la Targoviste. Urmeaza cursurile primare si cele liceale in orasul natal, urmand ca in 1948 sa se inscrie la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, obtinand licenta in filologie in 1964.
Dupa finalizarea studiilor, Simionescu ocupa multi ani functia de redactor si colaboreaza la diferite ziare si reviste ale vremii: Romania literara, Luceafarul, Cronica, Convorbiri literare, Flacara etc. Colaboreaza incepand cu anul 1950 la ziarul Scanteia, unde semneaza cronica muzicala si publica articole pe teme culturale si de invatamant. Sustine in ultima perioada rubrica „Literatura dus-intors” la revista targovisteana de cultura „Litere”.
In 1972 este numit director general al Operei Romane, iar din 1974 se pensioneaza dedicandu-se in exclusivitate scrisului. Primele scrieri literare ale lui Simionescu apar in revista Luceafarul, in 1968. Scriitorul debuteaza editorial un an mai tarziu, cu romanul "Dictionar onomastic", primul volum al ciclului "Ingeniosul bine temperat", pentru care obtine Premiul Revistei Arges.
Acest ciclu este completat de romanele: Bibliografia generala (1971), Jumatate plus unu (Alt dictionar onomastic,1976), Breviarul (Historia calamitatum, 1980) si Toxicologia sau Dincolo de bine si dincoace de rau (1983), ultimul fiind un volum autobiografic.
Simionescu a mai scris in afara de romane, atat culegeri de povestiri: Dupa 1900, pe la amiaza (1974), Ingerul cu sort de bucatarie (1993), Povestiri galante (1994), cat si volume de insemnari de calatorie: Rapirea lui Ganymede (1975), Ulise si umbra (1982).
Obtine Premiul Uniunii Scriitorilor (1974, 1996, 1997) si Premiul pentru eseu ("Literatura dus-intors”) al Societatii Scriitorilor Targovisteni in 2005.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
