 | Volumul de față, dedicat celei de a 75-a aniversări a marelui om de cultură, apare în 2007, anul centenarului nașterii lui Mircea Eliade. Numeroasele evocări și manifestări din acest an pun mai bine în lumină atmosfera de acum douăzeci și cinci de ani și, totodată, sugerează noi proiecte de studiere a creației sale. În timpul regimului comunist a existat un flux și un reflux în reconsiderarea scriitorului și savantului. La trecerea lui în eternitate (aprilie 1986) sute de publicații din trei continente au elogiat excepționala personalitate a lui Mircea Eliade. În România nu a apărut în presă decât o laconică și anodină informație, ceea ce l-a determinat pe Constantin Noica să scrie în eseul Urma pașilor săi:
|
"La moartea lui Eminescu, trei primi-miniștri au însoțit convoiul funerar până la locul de veci. La moartea petrecută peste țări și ape, a celui mai mare om de cultură român din veacul XX nu l-a putut însoți decât tăcerea în sânul obștei sale".
MIRCEA HANDOCA
