Mircea Cartarescu scrie

Nu mai este de multa vreme o stire de presa ca Mircea Cartarescu este, azi, scriitorul roman tradus in strainatate cu cel mai mult succes de presa. Nu stim cati cititori de acolo il citesc, dar e de presupus ca mediatizarea traducerilor sale nu ramane fara urmari pe piata lecturii. Succesul sau cel mai mare pana in clipa de fata este, insa, acesta: editura germana Suhrkamp, una dintre cele mai prestigioase din lume, a cumparat de la Humanitas dreptul de a reprezenta in lumea intreaga interesele editoriale ale lui Mircea Cartarescu. Este o lovitura mediatica (intelegand prin mediatizare si traducerile) care nu ar putea fi comparata decat cu intelegerea dintre Mircea Eliade si editura Gallimard pentru lucrarile sale de istoria religiilor. Dar, daca ramanem la literatura, trebuie sa constatam ca, pana acum, nici un scriitor roman n-a mai fost reprezentat in lumea intreaga de brand-ul unei edituri atat de prestigioase. Contractul cu Suhrkamp l-a mobilizat pe Cartarescu sa se apuce de scris la cea mai ambitioasa carte pe care a gandit-o vreodata: "Orbitor", volumul trei.
Dupa volumul intai, a facut o pauza de doi ani pana s-a apucat de volumul al doilea. Apoi, a facut o pauza de patru ani pana s-a apucat de acest al treilea volum. E de inteles daca stii ce vrea sa fie "Orbitor III". Cartarescu si-a proiectat acest volum ca o descriere a lumii din perspectiva a ceea ce orientalii umesc "al treilea ochi", acela care se deschide atunci cand chakra cea mai inalt vibratorie din cele sapte ale corpului nostru subtil se activeaza si ramane activa pentru totdeauna (pentru multa vreme, in orice caz). Altfel spus, Cartarescu vrea sa dea seama despre lume din perspectiva, imaginata, a celui iluminat. Nu e vorba de viziunea misticilor unei anume religii, ci de viziunea universala a corpului insusi atunci cand isi trece perceptiile pe alte lungimi de unde decat acelea din senzorialitatea obisnuita a cotidianului de zi cu zi.
Pariul este enorm. Nimeni n-a mai indraznit un roman focalizat intr-o astfel de perspectiva. Nimeni? Nici un romancier, in orice caz. Cu toate acestea, perspectiva din proiectul cartarescian pentru "Orbitor III" a mai fost pusa in forma unei naratiuni, dar autorul celor unsprezece volume ale acelei povestiri-epopee, Carlos Castaneda, un antropolog american de origine amerindiana, nu a reusit sa convinga pe nimeni ca ar fi un romancier, intrucat si-a prezentat naratiunile ca fiind non-fictive. A fost repede discreditat si a ramas doar un fel de apostol al unui neo-sectarism, unii spunand ca el, Castaneda, ar fi fost principalul motor al miscarilor New Age. Riscul pe care si-l asuma, acum, Mircea Cartarescu nu este acela de a nu fi validat ca autor de fictiune, ci acela ca fictiunea lui sa devina "biblie" pentru o masa de semidocti care l-ar percepe drept un iluminat. "Necazul" pe care l-a avut Cartarescu vazandu-si cartulia "De ce iubim femeile" (de mana a treia in orice ierarhizare a scrierilor sale) in varful succeselor editoriale din Romania va fi o nimica toata pe langa eventuala sa transformare in guru de tip Gregorian Bivolaru. Castaneda, aflat in fata succesului ultra-semi-doct al cartilor sale, a ales sa dispara din lume. Nici nu se stie daca a murit ori daca mai traieste.