Ministerul Culturii scoate «Broadway-ul Capitalei» la mezat

Televizorul si internetul au facut, incet, dar sigur, ca salile de cinema sa nu mai atraga aproape pe nimeni. Din acest motiv, majoritatea sunt distruse si praduite, aratand ca dupa bombardament. Multe din cinematografele de stat arata ca o ghena si miros poate mult mai rau. Ca sa scape de ele, Ministerul Culturii le scoate la mezat, asa ca acestea vor deveni carciumi, hoteluri sau magazine. Deocamdata, in Capitala, din peste 30 de cinematografe `de stat`, mai functioneaza sase. Pe `Bulevardul cinematografelor` mai sunt doar doua.Micul `Champs-Elysees` al cinematografelor bucurestene, adica actualul bulevard Elisabeta, este pe cale de disparitie. Din parfumul de istorie al `Bulevardului cinematografelor` au mai ramas doar povestile. Cu doar cativa ani in urma, drumul de la Calea Victoriei spre gradina Cismigiu era tapetat cu reclamele cinematografelor care incercau sa-si atraga musteriii: Bucuresti, Lumina, Capitol, Central, Flacara. Astazi, pe locul unde se vedea viata pe panza, este bezna. Fostele cinematografe sunt abandonate (Bulevard) sau transformate in cazinouri (Bucuresti) si magazine (Capitol). In fata la `Festival` am gasit un afis si un orar de proiectii. Trei tineri studiau oferta: `Evan Almighty`. S-au hotarat sa intre. Erau singurii spectatori, asa ca, la sugestia casieritei, nu si-au cumparat deocamdata bilete. Daca nu se mai strange lume, s-ar putea sa nu se proiecteze filmul. Cei trei s-au asezat langa intrare asteptand deznodamantul. Nu au plecat spre alt cinematograf, pentru ca nu mai fusesera la `Festival` si erau curiosi cum se vede un film in buricul targului. Nu stiau ca pretul redus al biletului vine la pachet cu un scaun rupt sau subred, cu `parfumul` salii, unde parca s-ar fi lasat un hoit inauntru, cojile de seminte si mizeria plimbata pe podea de cateva saptamani. Din cand in cand mai apare si cate-un sobolan cinefil. Tinerii dornici de senzatii noi au intrat pana la urma, pentru prima si probabil singura data. Pe celalalt trotuar al Bulevardului Elisabeta este dovada ca se poate si altfel. Cinema Corso este inca in viata. A fost renovat, modernizat si poate oferi o alternativa pentru cei cativa spectatori care au de pierdut doua ore. Celelalte cinematografe de pe bulevard isi asteapta impasibile soarta. Nu mai sunt cozi la bilete, afise si lumini colorate, iar peisajul cu lume ingramadita in foaier intr-un zumzet de asteptare e istorie. Pentru ele urmeaza doar vanzarea sau retrocedarea si o cariera in alt domeniu. Nici salile particulare nu au mare succesAcum ceva vreme, mersul la cinematograf era un eveniment in sine. Pustii din jurul Capitalei veneau special la filmele proiectate in vreunul din zecile de cinematografe care animau viata orasului. Stateau la coada pentru bilete, dar merita. Intorsi acasa, ei povesteau in imagini ce au vazut, iar cei mici, cu gura cascata, se buluceau sa-i asculte. Astazi, nicio sala nu mai are asa un succes. `Cineplexurile` care par pline mai mereu sunt doar o iluzie. Media generala de spectatori pe proiectie este de 7-10 oameni, dupa cum spun statisticile. Cinematografele de prin mall-uri au mai mult succes pentru ca sunt de fite. Sunt, ce-i drept, si mai curate, cu scaune comode si sunet placut. Din salile bucurestene de stat, doar fostul `Cotroceni`, actual `Glendale`, se poate trece in categoria locurilor decente. In rest, prin toata tara, cinematografele au cam disparut sau nu functioneaza. In 1990, Romania avea aproape 500 de cinematografe. Astazi mai sunt 300, din care mai functioneaza 38. Toate cinematografele sunt de vanzareMinisterul Culturii si Cultelor vrea sa le salveze prin vanzare. Astfel, cinematografele ar putea deveni orice, numai sali de proiectie nu. Investitia cumparatorilor in refacerea salii ar fi sortita esecului. `Nu-si vor putea recupera banii pentru ca nu vor primi filme. Distribuitorii nu stau de vorba decat daca pelicula ajunge macar in 50-60 de sali`, explica Constantin Vaeni, directorul de distributie al RomaniaFilm. Deci un proprietar particular nu are sanse. Pe fir pot intra si autoritatile locale care pot cere dreptul de proprietate si administrare asupra salilor. Doar ca primariile nu au activitati in acest domeniu. Mai mult, salile vor ramane si fara echipamente, care sunt proprietatea RomaniaFilm. Deci o investitie este obligatorie. `Problema este ca se va investi in altceva, nu in sali de cinema. Interesul este pentru teren, nu pentru sala. Daca ne gandim ca exista sali care valoreaza peste doua milioane de euro, strategia de distrugere a cinematografelor, pentru a se putea vinde pe nimic, devine logica`, mai spune Vaeni. Indiferent de interese, problema este ca ramanem fara cinematografe. Exista deja multe orase unde nu mai exista sali si chiar unele `cineplexuri`, cum este cel din Constanta, sunt aproape de a fi inchise. Am putea ajunge sa vedem noile filme de peste ocean sau ale regizorilor autohtoni, ca inainte de Revolutie, doar ca la calculator, si nu la video. Cosmin Pana