Jean-Francois Millet (4 octombrie 1814 - 20 ianuarie 1875), pictor realist francez, desenator, reprezentant al Scolii Barbizon.
Cunoscut mai ales pentru tablourile sale reprezentand tarani si scene din viata rurala, Millet a fost poate cel mai important reprezentant al Scolii Barbizon, fiind preocupat mai ales de portrete, in defavoarea peisajului, la care revine in ultimii ani ai vietii. Compozitiile sale sunt marcate de o nostalgie pentru o varsta de aur pierduta, clasice din punct de vedere al compozitiei, dar saturate de detaliile realiste, arta lui Millet avandu-si originile in copilaria petrecuta in Normandia, precum si in influenta Scolii Barbizon, a Bibliei si a creatiei vechilor maestri.
Fiul unui fermier instarit din Greville, Normandia, Millet a demonstrat inca din copilarie un surprinzator talent de desenator. Ajunge la Paris in 1838 si este elevul lui Paul Delaroche. Din pacate sustinerea tatalui era inexistenta, asa ca mult timp Millet a trait intr-o saracie absoluta, sacrificand totul pentru arta sa. A expus pentru prima data la Salon in 1840, iar in 1842 se casatoreste. In aceasta perioada era influentat in special de Poussin si Eustache Le Sueur, lucrarile sale fiind in principal subiecte mitologice si portrete.
Amintirile din copilaria petrecuta in spatiul rural precum si pastrarea legaturii cu familia din Normandia i-au inspirat insa tema care il va face celebru : redarea vietii rurale si mai ales a taranilor intre care crescuse. Participa la editia din 1848 cu o lucrare la Salon, fiind foarte apreciat de Theophile Gautier. Lucrarea va fi cumparata in final de Alexandre Ledru-Rollin, pe atunci ministru de Interne.
In 1849, cand o epidemie de holera a ravasit capitala franceza, Millet s-a refugiat la Barbizon, locuind langa Theodore Rousseau. Fascinat de locurile descoperite, avea sa fie unul dintre principalii reprezentanti si animatori ai Scolii Barbizon. Lucrarile sale pe teme rurale au inceput sa fie tot mai apreciate de public si critica, iar intre 1858 - 1859 picteaza faimoasa sa compozitie "Angelus", care se va vinde patru decenii mai tarziu pentru suma fabuloasa de 553.000 de franci, un record greu de imaginat in epoca.
Desi la nivel oficial nu era considerat un artist "de incredere", datorita simpatiilor sale socialiste, reale sau atribuite, atitudinea sa fata de tarani avea o ambivalenta ciudata. Desi provenea din randurile lor (sau poate tocmai de aceea) ii vedea pe tarani ca fiinte limitate, care nu pot intelege frumusetea si nu credea ca viata dedicata muncii si cinstei, asa cum era inteleasa in lumea satelor, era "izvorul fericirii". De fapt, succesul lucrarilor sale se datoreaza in buna parte faptului ca, in comparatie cu predecesorii si contemporanii sai atrasi de aceleasi teme, Millet le aborda intr-o maniera realista. Dar realismul sau era acceptabil in epoca, fiind infrumusetat cu o tenta religioasa sau idilica.
A devenit in scurt timp un adevarat simbol pentru tinerii artisti, pe care i-a sprijinit. Se spune ca Millet a fost cel care, in timpul unei vizite in Le Havre, l-a incurajat pe Boudin sa devina artist, iar lucrarile sale l-au influentat cu siguranta pe tanarul Monet si mai ales pe Pissarro, de care il apropiau si optiunile politice.
Chiar daca in ultima parte a vietii a adoptat o paleta cromatica mai deschisa si tuse mai libere, creatiile sale tarzii demonstrand o apropiere de impresionisti, tehnica sa nu a fost niciodata identica celei folosite de acestia. Nu a lucrat niciodata in aer liber, dupa natura, dar stilul sau de a desena a placut unor maestri ca Seurat si van Gogh.
