Debutul scriitorului ar data cel mai probabil din 1568, cand numele de Cervantes apare intr-un volum colectiv de poezie aparut cu ocazia mortii sotiei lui Filip al II-lea, Isabela de Valois, si viitorul creator al lui Don Quijote semneaza mai multe bucati, inclusiv un sonet si o elegie. Urmeaza ani in care se lupta adesea in dueluri (asa cum faceau numerosi tineri) si ajunge sa isi caute linistea si un refugiu in suita cardinalului de Acquaviva, urmandu-l pe acesta in 1569 in Spania, intrand un an mai tarziu in armata spaniola din Italia, plecand in 1570 in prima sa campanie militara. O alegere pe care numerosi tineri o faceau, dar care astazi ne apare ciudata pentru un scriitor.
In data de 7 octombrie 1571 lupta in batalia de la Lepanto, fiind grav ranit la piept si la bratul stang, infirmitate partiala care il va supara toata viata. Totusi, dupa o lunga convalescenta il regasim luand parte la alte campanii militare in Corfu, Navarin, participa cu succes alaturi de Don Juan de Austria la expeditia asupra Tunisului. Pana in 1575, cand este eliberat din cadrul armatei, are in urma numeroase lupte, campanii si batalii, insa asa cum i se va intampla adesea totul se schimba brusc. Imbarcandu-se pentru a reveni in Spania pe galera "El Sol" se intalneste pe drum cu temuti pirati barbari, condusi de un anume albanez Mami, un nume care ii facea sa se cutremure pe cei care calatoreau in apele unde il puteau gasi pe acesta. Atat Miguel cat si fratele sau Rodrigo (alaturi de alti spanioli) sunt luati ostatici si se cer rascumparari mari, pentru ca scriitorul avea asupra sa scrisorile oficiale cu pecetea lui Don Juan de Austria. Pana in 1577 doar fratele este eliberat, iar Miguel de Cervantes are o tentativa de evadare, aspru pedepsita.
Va fi eliberat abia in 1580, pe 19 septembrie, iar pretul cerut este exorbitant pentru acea vreme, 500 de ducati de aur, principalul motiv pentru care familia reusise atat de greu sa stranga o adevarata avere si sa gaseasca pe cineva dispus sa intermedieze intreaga afacere. Trecusera 11 ani pana cand Miguel de Cervantes a reusit in sfarsit sa revina in Spania, si spre surprinderea celor care stiau prin ce trecuse alege sa se inroleze iar in armata. Dar spre sfarsitul anului 1583 termina si primul roman pastoral, Galateea, dedicat viitoare sale sotii, publicat in 1584 la Madrid. Se va casatori pe 12 decembrie cu iubita sa Catalina de Palacios Salazar y Vozdemiano.
Urmatorii cativa ani ii dedica dramaturgiei, scrie si publica tot mai mult si mai repede, incepe sa se bucure de reputatia unui scriitor bun, in tonul epocii, insa castigurile sunt neinsemnate. In 1587 se gasea la Sevilla, si primeste sarcina de a ridica pentru serviciul regelui graul din depozitele eclesiastice din regiunea Ecija, ceea ce ii aduce excomunicarea, ridicata insa in 1588. Va fi si comisar regal, incearca sa obtina o slujba in vreuna dintre coloniile regale din Lumea Noua, fara succes insa.
Scrie si publica, are admiratori si dusmani, nu ezita sa ii satirizeze chiar si pe puternicii zilei, iar in 1603 se stabileste in Valladolid, traind in cumplita saracie dar continuand sa lucreze la un roman misterios, despre care se ferea sa dea prea multe detalii. Era prima parte din Don Quijote, terminata in 1604 si publicata in 1605 la Madrid, in mai multe editii (o raritate pentru acele vremuri). Se va muta in 1606 la Madrid, unde va publica si cateva nuvele, publicand o culegere in 1613. Continua sa lucreze la Don Quijote, incercand sa se grabeasca mai ales dupa ce, in 1614, afla ca un necunoscut publicase o falsa parte a doua, fapt ce il amuza initial, apoi il infurie la culme, incercand fara succes sa dea de urmele falsificatorului. Romanul respectiv avea sa se bucure si mai tarziu de interes tocmai din cauza asocierii cu Cervantes, fiind in continuare tradus si reeditat mai mult ca o curiozitate din istoria literaturii decat pentru valoarea sa intrinseca.
Bolnav si tot mai sarac, in ciuda faptului ca se bucura de o tot mai crescuta popularitate, Cervantes reuseste pe 30 martie 1615 sa publice a doua parte a romanului, si in acelasi an tiparea si o culegere de piese de teatru. Lucreaza cu eforturi mari la cartea ca va aparea postum, un roman de aventuri purtand titlul Persiles si Sigismunda. Moare pe 23 aprilie 1616.