Un titlu de referinta pentru prolificul Vonnegut si poate cea mai buna carte pentru a incepe sa ii descoperi stilul, viziunea, ideilor. Si umorul.In "Micul dejun al campionilor" un anume Kilgore Trout este in felul sau un autor. Un scriitor care ar trebui, judecand dupa numarul impresionant de titluri aparute, sa se bucure de o popularitate similara cu cea a unei vedete de cinema sau, de ce nu, cu a unui sportiv celebru ce ajunge pentru o vreme pe intaia pagina a ziarelor. Doar ca Trout, desi pana acum a publicat cateva sute de carti science fiction - gen care pare nu doar sa nu isi piarda forta de atractie, dar are si fani cu adevarat dedicati, pana la fanatism - este un necunoscut. Nimeni nu i-a citit cartile (sau nu in numar suficient de mare pentru a conta). De fapt el nu exista ca scriitor, este invizibil, doar o nota de subsol intr-o istorie alternativa a literaturii de anticipatie, un artist nevazut, o fictiune. Dar ca intr-o buna zi, asa cum se intampla adesea cand realitatea este mai puternica decat fictiune un bogat om de afaceri ii citeste din intamplare cartile, si hotaraste sa il invite de Trout la un festival din Midland City. Insa ce se intampla daca ajungi sa crezi ca tu esti singurul individ real, cu liber arbitru, capabil de a fi tu insuti, iar toti ceilalti nu sunt decat... masinarii. Roboti. Artificiali. Falsi.
Kurt Vonnegut, Micul dejun al campionilor, editura Art, 2019
