Achille Etna Michallon (22 octombrie 1796 - 24 septembrie 1822), pictor francez.
A fost fiul sculptorului Claude Michallon, care castigase Prix de Rome in 1786. Achille a crescut la Luvru, unde parintii sai aveau un apartament, chiar langa atelierul tatalui. La varsta de sase ani, cand a inceput renovarea Luvrului, artistul a fost nevoit sa se mute cu intreaga familie la Sorbonne.
Un talent precoce, Michallon a inceput sa lucreze initial in atelierul lui Jacques-Louis David, unde s-a dovedit pasionat in special de desen si de forma umana, inainte de a deveni ucenicul lui Valenciennes, de la care a deprins arta peisajului. Cu ajutorul si sub inflenta acestuia din urma, Michallon a inceput sa realizeze peisaje, luand lectii si de la doi dintre elevii lui Valenciennes, Dunouy si Bertin. In 1812, la varsta de doar 15 ani, Michallon participa pentru prima oara la Salon, castigand medalia de aur, clasa a doua, un triumf care a starnit vii comentarii in epoca si care l-a impus in lumea artistica pe adolescent ca un talent promitator.
Deja un nume cunoscut in lumea artistica franceza, nu a fost greu pentru Michallon sa isi gaseasca un protector in persoana Printului Yussupoff (care avea sa revina in Rusia in 1814), renumit pentru bogatia sa si pentru sprijinul acordat artei. Michallon a fost apoi sprijinit de catre Ducesa de Berry, ruda cu viitorul rege Carol X, precum si Contele de L'Espine, ministrul de finante al lui Ludovic XVIII. Cu astfel de sustinatori si vadind un mare talent, Michallon a progresat rapid, iar in 1817 expunea doua noi lucrari la Salon, pentru care a primit nou-infiintatul Prix de Rome pentru peisaj istoric, dedicat personalitatii fostului sau profesor, Valenciennes. Se spera ca acest premiu va conferi picturii peisagistice un prestigiu similar celui de care se bucurase pictura istorica.
Michallon a reusit sa revigoreze practic pictura peisagistica, evitand capcana repetarii subiectelor si tehnicilor, asa cum patisera alti artisti ai generatiei sale si in scurt timp era recunoscut ca un maestru al picturii, inconjurat de ucenici si admiratori, intre care si tanarul Camille Corot. Michallon a reusit sa introduca in atmosfera peisajelor sale o nota de romantism care va predomina genul pentru mai bine de doua decenii. Compozitiile de mari dimensiuni, foarte detaliate si ambitioase, amintesc de cele ale lui Poussin prin dramatism si grandoare, aspect cu atat mai evident in cele realizate la Roma intre 1817 - 1821.
Din pacate moarte prematura a artistului, la doar 26 de ani, l-a impiedicat sa isi manifeste talentul extraordinar asa cum si-ar fi dorit, lasand in urma un numar mic de panze terminate, dar o bogata colectie de schite, studii si desene.
