Am fi putut oare sa existam in istorie fara oras? Cum sa iti imaginezi astazi lumea fara marile capitale, multe dintre ele metropole care au tot atata populatie cat un imperiu de odinioara, care stapanea lumea cunoscuta si incerca sa ajunga la marginile lumii, acolo unde se terminau hartile si incepea tinutul fiintelor terifiante si imaginare. In satul global din prezent, o istorie a trecutului civilizatiilor este si o istorie a oraselor care au marcat, definit si conturat identitatea culturala a popoarelor, iar autorul trece cronologic prin aproximativ sapte milenii, de la Atena la Bagdad, de la Londra la Paris (ce ar fi fost Europa astazi fara Belle Epoque, de exemplu), ne ghideaza pe strazile aglomerate din Shanghai sau prin cartierele din Los Angeles. In total sunt douazeci si sase de orase alese pentru aceasta sinteza, suficiente pentru a putea intelege valorile, repererele si felul in care o cultura se formeaza, cucereste, se dezvolta si in cele din urma, ciclic, decade. O istorie reala, scrisa cu pasiunea unui prozator si documentare exhaustiva, “Metropolis” poate fi acel titlu definitoriu pentru a intelege cum a inceput istoria civilizatiei, care au fost marile capitole si culturile care au scris istoria lumii, dar si (cu toate riscurile implicate) care este cea mai probabil evolutie viitoare.
Orasul este in sine un labirint, un haos, un univers in care entropia se intalneste cu regulamentele, organicul este intr-o legatura simbiotica atat cu betonul, sticla si lemnul cat si cu administratia, identitatea si valorile celor care au fondat metropola, contrazise, completate si adesea intr-o legatura stransa cu valorile celor nou veniti, indiferenti de cultura sau etnie. Dar in afara identitatii proprii, a istoriei si a monumentelor, atractiilor, pericolelor si miturilor, fiecare mare oras se poate incadra, asa cum demonstreaza Ben Wilson, in uriasul si complexul puzzle al lumii.
Bill Wilson, Metropolis. O istorie a celei mai mari inventii a omenirii, editura Trei, 2021