Cand vine vorba de metal si cu atat mai mult de thrash, Metallica este numele de care a auzit practic toata lumea, una dintre cele mai cunoscute formate de gen din toate timpurile, imitata, parodiata si adorata de generatii, cu mai multe albume de referinta pentru rock si o istorie muzicala devenita repede legendara (cu doza de exagerare necesara pentru a fi o naratiune si mai atragatoare) si fani de toate varstele si din toata lumea. Dar si cu momente tragice (cum a fost moartea primul basist al formatiei, regretatul Cliff Burton), perioade de criza in care Metallica isi cauta o noua identitate, revenirea in forta, noi discuri de studio primite cu retineri de critica si mai ales de fani, dar si turnee sustinute exact in aceeasi perioada adesea sold-out, mai ales pentru ca in mare masura piesele erau cele din perioada de glorie.
“Metallica. Povestea din spatele cantecelor” poate fi vazuta ca o enciclopedie a pieselor trupei si a felului in care au aparut acestea, cu detalii adesea surprinzatoare despre cantece ca Master of Puppets, One, Enter Sandman, Seek & Destroy, Fade to Black sau Welcome Home (Sanitarium). Sunt doar cateva dintr-o discografie impresionanta ca dimensiuni, longevitate si (inca) forta pe care o are asupra fanilor mai noi si mai vechi. Cum a fost scrisa o anumita piesa? Care este poveste din spatele ei si de ce au ales sa o inregistreze? De unde a pornit ideea sau care au fost primele versuri sau primul riff? Dar cartea poate fi vazuta si ca o istorie alternativa, spusa prin intermediul pieselor, a unei trupe care si-a inceput activitatea in 1981, a lansat albume de studio ca Ride the Lightning, Master of Puppets, And Justice For All sau controversatul (atunci) si surprinzatorul Black Album, care a reinventat sunetul trupei si a anuntat un nou capitol, care nu va fi pe placul tuturor.
Chris Ingham, Metallica. Povestea din spatele cantecelor, editura Casa, 2022