Mesajul Maestrului ION LUCIAN, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, a fost citit ieri de actrita Paula Sorescu-Lucian, pe scena Teatrului Excelsior.
"Teatrul a pierdut definitiv complicitatea cu marele public. De mii de ani de cand exista, a rezistat tocmai pentru ca a fost complice cu publicul. A avut ascendenta fata de celelalte arte, pentru ca teatrul comunica direct cu publicul. Pe scena, spectatorul gasea raspunsurile, intrebarile, indoielile. Teatrul era pentru spectatorul dinainte de ’89 un enorm suport moral, locul unde se refugia, unde isi gasea motivele de speranta, de viata, de incredere.
Exista un loc unde aceasta complicitate a ramas nealterata. Acest fenomen s-a petrecut in lumea teatrului pentru copii, desi ne aflam in epoca internetului. Cand s-a daramat cladirea veche a Teatrului Excelsior, toti au venit la mine speriati, parinti, copii, sa ma intrebe: ei unde or sa se mai duca? I-am linistit. Ca au unde sa vina. Ei nu pot renunta la teatru, pentru ca aici e singurul loc unde se joaca cinstit. Adica exact pentru ceea ce eu am fost de multe ori criticat. Ca sunt retrograd, conservator, invechit. insa, eu tot timpul am fost credincios unei opinii ale mele: miturile copilariei nu trebuie demolate. Este foarte important ca miturile copilariei sa fie redate asa cum au fost ele.
Am un exemplu foarte sugestiv. In spectacolul meu Frumoasa si Bestia am distribuit in rolul personajului negativ pe cea mai frumoasa actrita din teatru, iar in rolul Frumoasei, o actrita solara, senina. La sfarsitul spectacolului, copiii striga la actrita frumoasa: urato! Au inteles ca frumusetea nu e un atribut exterior. Pe acest principiu am activat sapte ani la Teatrul "Ion Creanga" si 22 de ani la Excelsior.
Genul de participare la spectacol este unul puternic afectiv si direct. Am convingerea ca aceasta interactivitate foarte umana a depasit tehnicitatea internetului. Au realizat caldura sufleteasca atunci cand i-au vazut pe actori vehiculand umanitatea. Foarte frumos a exprimat acest lucru un copil din ltalia: "Am vazut povesti jucate de oameni vii. M-am saturat de batista televizorului si de cearceaful cinematografului. Am vazut oameni vii". E una dintre cele mai frumoase explicatii ale tandretei.
Asa cum imi place mie sa spun, Teatrul Excelsior se adreseaza unui public cu varsta cuprinsa intre 3 si… 103 ani. Viziunea marelui nostru poet Alexandru Macedonski si-a gasit, peste timp, materializarea in acest lacas, pe care ni-l dorim o Citadela a Artelor Spectacolului. Intr-un poem al lui Macedonski, intitulat "Excelsior" (iata de unde vine numele teatrului), ultimele lui versuri mi se par premonitorii: "O! cer, natura,/ O! Dumnezeu, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem si ura".
In Teatrul Excelsior exista un singur cuvant de ordine: excelenta in arta."
