1. David Bowie a fost ales chiar de regizorul Nagisa Oshima pentru rolul Jack Celliers, dar nu pentru succesul sau muzical, ci pentru felul in care jucase intr-un spectacol pe Broadway. A fost un an mai mult decat norocos pentru Bowie ca actor, in afara de Merry Christmas, Mr. Lawrence fiind lansate in 1983 The Hunger (in care juca alaturi de Catherine Deneuve) si The Yellowbeard, in care muzicianul avea o scurta aparitie. 2. Cunoscut astazi ca muzician si compozitor (dar si ca scriitor, producator sau activist), Ryuichi Sakamoto debuta ca actor intr-un lung metraj alaturi de Bowie, Tom Conti sau Takeshi Kitano, si peste ani va recunoaste ca emotiile si lipsa de experienta l-au facut sa joace intr-un mod rigid, fals. Paradoxal sau nu criticii au fost impresionati tocmai de aceasta maniera de a juca rolul capitanului Yonoi si a legaturii bizare pe care a avut-o acesta cu personajele interpretate de David Bowie si Tom Conti. Mai mult, se spune chiar ca Sakamoto ar fi lesinat din cauza emotiilor atunci cand a vazut prima oara filmul. Dar dincolo de interpretarea care se potriveste perfect atmosferei Ryuichi Sakamoto a avut inspiratia de a compune coloana sonora a filmului, de o aparenta si incantatoare simplitate. Avea deja cativa ani de experienta ca muzician, iar ulterior va castiga pentru muzica de film un premiul Oscar, un Grammy, doua Globuri de Aur, un premiu BAFTA (pentru Merry Christmas, Mr. Lawrence). Tot Ryuichi Sakamoto a compus muzica pentru un alt film celebru, Ultimul imparat, regizat de Bernardo Bertolucci.
3. Regizorul Nagisa Oshima i-a impresionat pe toti actorii prin maniera sa de lucru. A folosit o parte importanta a bugetului pentru a construi un lagar foarte realist pe insula Rarotonga, cu infirmerie, dormitoare, carcera, celule, cazarma, absolut toate detaliile, totul functional, dar in film apare doar o mica parte din intregul ansamblu. Dar asa cum isi amintea ulterior Bowie ceea ce parea doar o idee excentrica a reusit sa creeze o atmosfera apasatoare, sumbra, care face totul sa para cu atat mai real. Si daca acelasi Oshima era foarte dur si pretentios cu actorii niponi, carora le dadea indicatii amanuntite si nu ezita sa strige la ei pentru cea mai mica greseala, cand venea vorba de occidentali lucrurile stateau cu totul altfel. Cu o politete nipona, distanta, Oshima le cerea doar sa se poarte firesc, sa faca ceea ce simt ca trebuie. Neobisnuit ca metoda de lucru, dar cumva a functionat. A fost de altfel si primul sau film in limba engleza.
4. Principala sursa de inspiratie a filmului a fost cartea The Seed and the Sower, publicata in 1963 de Laurens van der Post, care fusese luat prizonier in Java si petrecuse mult timp intr-un lagar condus de armata japoneza. Autorul avea sa scrie si o a doua carte, The Night of the New Moon, aparuta in 1970.
5. Chiar daca Tom Conti a fost atat de convingator in rolul lui John Lawrence, parand ca vorbeste perfect japoneza, in realitate actorul nu stia la inceputul filmarilor niciun cuvant. In loc sa fie dublat in studio Conti si-a invatat toate replicile in japoneza fonetic.
