Nici cladirea nu fusese rau aleasa, un edificiu de un impresionant echilibru arhitectonic, purtand semnatura unui arhitect in voga atunci, Josep Puig i Cadafalch. Localul era original, era inedit, avea farmec dar si un nume pe masura - El Quatre Gats. Cele patru pisici, fara ca noii sai entuziastii proprietari sa-si fi dorit o simpla copie a renumitului Le Chat Noir din Paris. Era o investitie, o aventura si un riscant pariu, mai ales ca in afara de mancare buna si ospitalitate noul restaurant trebuia sa ofere ceva in plus - "hrana pentru spirit".
In fapt, povestea acestui loc incepea chiar la Paris, unde un anume Pere Romeu isi facuse ucenicia ca modest chelner, apoi unul dintre angajatii de baza ai celebrului cabaret Le Chat Noir, loc de intalnire pentru boema vremii (si nu numai). Aici, Romeu deprinsese nu doar secretele si trucurile pe care trebuie sa le stii daca vrei sa ai candva propriul local, dar si cum sa atragi artisti, cantareti, pictori, oameni instariti, celebritati ale momentului, alcatuind astfel un public fidel si cat mai divers. Nu intamplator cand a ajuns in Barcelona acesta era visul sau: un local primitor, cald, altfel, cu mancare buna si muzica pe masura, dar totul accesibil ca pret. A gasit prieteni care sa il sprijine, cladirea potrivita, angajatii, si in scurta vreme tot mai multi venea la El Quatre Gats.
In jurul anului 1899 printre clientii deja obisnuiti la Cele Patru Pisici se numara si un tanar artist, atras de faima locului si de faptul ca aici puteai vedea mici expozitii de pictura, spectacole de marionete si umbre chinezesti (foarte populare atunci, mai ales cand afisele sunt realizate de Ramon Casas), dar si de cei pe care ii puteai intalni aici. De la un local popular si chiar iubit devenise in scurta vreme, chiar foarte scurta pentru ritmul mai lent atunci al vietii cotidiene, un loc de intalnire si un simbol pentru viata artistica si culturala a epocii. Numele tanarului pictor, pe atunci de nici 18 ani, era Pablo Picasso, si in local la un moment dat vizitatorii au putut vedea prima sa expozitie, si cum s-ar fi inghesuit sa cumpere totul daca macar ar fi intuit cine va fi Picasso peste ani. Mai mult decat un client, un prieten, Picasso va realiza inclusiv afisul folosit pentru meniul localului, si oare cati dintre cei care il vor fi rasfoit se gandeau atunci ca a fost realizat de un mare, un urias artist.
Loc boem, cu un patron generos, El Quatre Gats a avut repede un final previzibil. Multi nu plateau si erau tolerati, altii sprijiniti de Pere Romeu inclusiv financiar, asa ca nu va dura mult, doar cativa ani, pana cand localul a fost inchis. Un faliment la care toti se asteptau, dar fiecare spera ca nu se va intampla. Se intamplase, si Romeu insusi murea in 1908, sarac si dezamagit. Va fi intre cele doua razboaie mondiale "sediul" gruparii Sant Lluc, dar abia prin anii '70 va fi redeschis, facand peste timp trecerea in secolul XXI cu acelasi entuziasm si inedita personalitate, chiar daca nostalgicii ce privesc vechile afise si imagini vor sustine mereu ca nu se compara cu vechiul El Quatre Gats. Cel in care Picasso era o prezenta obisnuita, unde Gaudi trecea adesea, unde boema artistica se simtea mai bine ca oriunde si unde se puneau la cale in fiecare zi imperii si dinastii artistice, majoritatea durand doar cateva ore.
Foto: galeriasdeartebarcelona.com, editionsephi.com
