A fost o lectie pentru mine sa fiu pe platou alaturi de acest profesionist pentru care nimic nu e intamplator: de la cum se face un ancadrament, pana la ce muzica se aude la difuzor intr-o anumita scena sau cine joaca un rol cu totul episodic. La una dintre scene, mai emotionanta, pe care trebuia sa o jucam fara cuvinte, imi amintesc ca mi-au dat lacrimile si, uitandu-se la mine, vazand lacrima din coltul ochilor, a oprit totul si mi-a spus, "nu se poate, lacrima asta pe mine ma obliga la o reactie, trebuie sa spun ceva, altfel nu e credibil". Mi-am dat seama ca era foarte just ce spunea el, desi parea doar un amanunt." Colaborarea cu regizoarea a fost cu atat mai placuta cu cat aceasta, fosta actrita, intelegea perfect nevoile actorilor: "E un film cu multe gros-planuri, noi doi ne vedem foarte bine, foarte mult timp, spre deosebire de tendinta din filmele actuale, cu planuri largi si multa miscare. S-a spus ca are un aer de teatru, tocmai din cauza felului in care este construit. E un film clasic, academic chiar, nu-si doreste inovatie, a mizat mult pe actori, iar in asta sta si reusita lui. In actori si in poveste, care emotioneaza."
Intrebata daca n-a fost deranjata de scenariu, care dezvolta un cliseu, acela al romancelor ce se pun la dispozitia agentiilor matrimoniale, gata sa plece peste granite cu un sot necunoscut, in cautarea unei vieti mai bune, Medeea Marinescu spune: "Scenariul e realist, nu mi s-a parut deloc exagerat, sunt inca destule cazuri de acest tip. In plus, conteaza foarte mult tonul cu care spui povestea, iar din acest punct de vedere filmul nu-si propune sa judece, ci doar enunta, nu problema sociala e in prim-plan, ci povestea de dragoste dintre doua persoane care n-au nimic in comun, dar care ajung, totusi, sa se iubeasca. Sunt toate argumentele aici pentru o iubire imposibila si pe asta insista filmul. Daca e sa se supere cineva, atunci mai degraba francezii din zona rurala ar trebui sa o faca, fiindca pe ei ii trateaza cu destula aciditate regizoarea. Apar in film cativa dintre prietenii fermierului francez si sunt prezentati ca niste oameni plicticosi, care joaca jocuri stupide si sunt destul de ignoranti. As zice ca, prin comparatie, romanii sunt priviti mai degraba cu intelegere."
Ce planuri are in teatru Medeea Marinescu pentru 2007? "Trebuie sa spun ca nu sunt prea multumita cu ce mi se intampla. In doi ani am avut o singura premiera la Teatrul National. Am propus o piesa, cu un timp in urma, dar nu mi s-a dat nici un raspuns. Doi regizori care au vazut filmul imediat dupa premiera, Petrica Ionescu la Paris si Andrei Serban La New York, la Festivalul Filmului Francez care a avut loc la Lincoln Center, mi-au propus roluri. Joc in spectacolul primului, "Burghezul gentilom", un rol "ca un haiku", iar pe cel de al doilea am fost nevoita sa-l refuz cand mi-a propus sa joc in "Pescarusul" si imi pare foarte rau. Dar "acasa", sa-i spunem asa, nimeni nu s-a interesat de mine, desi puteam sa fiu "exploatata", e un moment bun al meu, o conjunctura favorabila si chiar cred ca ar trebui sa se tina cont de asta. Am mai avut proiecte independente, iar acum intentionez sa revin si sa fac ceva pe cont propriu, in alte spatii, fiindca nu pot si nu vreau sa stau degeaba tocmai acum", mai spune interpreta principala din "Va gasesc atragator". cristina.modreanu@gandul.info
Cristina MODREANU
