Ne gasim in toamna anului 1493 si lumea se schimba parca de la o luna la alta. Columb tocmai descopera Lumea Noua. In Florenta locuitorii inca nu pot crede ca l-au pierdut pe cel numit pe drept Lorenzo Magnificul. Iar Milano se afla sub conducerea lui Ludovic Maurul, iar lucrurile pare ca nu au mers niciodata mai bine. Iar cei din cetate s-au obisnuit deja cu silueta singuratica a barbatului mereu cufundat in ganduri, ce se plimba adesea prin locurile mai retrase, fiind insa nu un inofensiv nebun ci geniul, inventatorul, pictorul de care toti sunt foarte mandri (sau cel putin asa se spune) si a carui faima pare sa fi trecut granitele intregii lumi cunoscute. Este un excentric si un intelept. Mintea lui nu pare sa se odihneasca niciodata, inventeaza mereu tot soiul de masinarii bizare, nu se atinge vreodata de carne (fie si de felurile rare si rafinate pe care le-ai putea gusta aici) si cand scrie in carnetele sale foloseste mai mereu un cifru bizar.
Dar cand in preajma Castelului din Milano este gasit trupul unui barbat Leonardo da Vinci este chemat pentru ca este singurul care ar putea sa afle secretele acestuia. Nu pare sa fi fost ucis, cel putin la prima vedere, asa ca se vorbeste deja ca a adus in cetate o boala cumplita, care l-a rapus, sau ca a fost omorat de vreun blestem. Poate ca la mijloc e o conspiratie. Sau e un semn de rau augur pentru domnia lui Ludovic Maurul, poate ca nu el este cel care va aduce fericirea si prosperitatea aici. O poveste in care se regasesc elemente de roman politist alaturi de o documentare minutioasa, de istoric pasionat, cu personaje vii, intamplari si evocari fascinante, un suflu epic pasionant si acel talent scriitoricesc de a transforma o epoca mitica intr-o realitate livresca.
Marco Malvaldi, Masura omului, editura Trei, 2019