Astazi, cand societatea noastra, din Romania ce era, s-a instrainat de toate obiceiurile ei, incat am ajuns sa nu mai scriem nici vorbe, nici ganduri romanesti; cand insisi copii din fasa nu mai invata sa spuna tata si mama ci papa si maman; cand si chiar slugile de prin case care se monsuesc si madamuiesc in dispretul vechii fratii romanesti, in aceasta grozava babilonie de limba si moravuri, am uitat toate traditiile care impodobesc trecutul nostru.
Asa, daca am intreba astazi pe oricine: "Ce este martisorul?" desigur ar da din umeri zicandu-mi "nu stiu!" Caci nu numai obiceiul, dar insasi amintirea lui, insusi intelesul cuvantului s-a sters din memoria noastra.
Romancele din vremea trecuta nu stiu sa-si faca parul din negru alb si din alb negru, nu cunosteau puful si matasurile, ele se imbracau cu altite, isi spalau fata cu apa de izvor si urmau datinile si obiceiurile stramosesti; ele ciocneau oua rosii la Paste, ascultau cantecele de stea la Craciun, colindele la Anul Nou si trimiteau martisori de 1 Martie. Astazi usile noastre se inchid cu ingrijire dinaintea colindatorilor care indraznesc sa ne calce pragul, iar martisorul, ca atatea altele, nu se mai stie ce este.
Sa stergem pulberea uitarii de pe acest vechi si frumos obicei stramosesc!
Martisorul era un dar ce si-l trimiteau romanii unul altuia in ziua de 1 Martie. El consta intr-un banut de aur spanzurat de un gaitan de matase impletit cu fire albe si rosii pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cel dintai trandafir inflorit, pe crengile caruia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugare, firele albe si rosii ale gaitanului insemnau fata alba ca crinul si rumena ca trandafirul, iar jertfa facuta craiesei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.
Asa aveau vechii romani obiceiul de a ura in ziua de 1 Martie.
(Din Curierul de Iasi, 1872)
(revista DOMNITA - publicatie feminina saptamanala, exemplar aparut in anul 1929, luna februarie - articol preluat din Curierul de Iasi)
Observand data initiala cand a fost scris articolul, preluarea din 1929 si nevoia de a-l prelua din nou astazi, poti spune ca impulsul de a restabili traditiile si valorile este mereu actual si asta nu inseamna putin.
