Gabriel Garc’a Marquez presimte inca din copilarie misterele eternului feminin. Servitoarele din casa parinteasca, de care-si aminteste in primul volum de memorii, "A trai pentru a-ti povesti viata", i-au fost inepuizabile subiecte de studiu. Femeile din jur i-au aprins imaginatia erotica.
"Cred ca esenta felului meu de a fi si de a gandi le-o datorez in realitate femeilor din familie si numeroaselor servitoare care mi-au pastorit copilaria. Aveau caracterul calit si inima duioasa si se purtau cu mine cu naturaletea paradisului pe pamant. Dintre multele femei de care-mi aduc aminte, Lucia a fost singura care m-a uluit cu malitia ei copilareasca, atunci cand m-a luat pe cararea ce ducea la broaste si si-a ridicat rochia pana la brau sa-mi arate paru-i des, aramiu si zbarlit. Ce mi-a atras, de fapt, atentia a fost insa pata de spuzeala ce i se intindea pe pantece, ca un mapamond cu dune violete si oceane galbene. Celelalte servitoare pareau niste ingeri neprihaniti: isi schimbau hainele in fata mea, ma scaldau cand se scaldau si ele, ma asezau pe olita si se asezau pe ale lor dinaintea mea, usurandu-si sufletul de secretele, necazurile, resentimentele lor (...)
Intr-o seara, cand stateam singuri in curte, navali brusc muzica de fanfara din casa vecina si Trinidad ma lua la dans cu o imbratisare asa de stransa, ca ma lasa fara suflare. Nu mai stiu ce s-a ales de ea, dar si astazi ma trezesc in toiul noptii tulburat de socul acela si stiu ca as putea s-o recunosc in bezna pipaindu-i fiecare petic de piele si adulmecandu-i mirosul de animal. Intr-o clipa am capatat constiinta trupului meu, cu o clarviziune a instinctelor pe care n-am mai simtit-o niciodata si de care indraznesc sa-mi aduc aminte ca de o moarte desfatatoare."
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
