Marie Antoinette in bascheti

Filmul Sofiei Coppola, prezenta pentru prima oara in competitie la Cannes, este in primul rand un film vizual, cu o eleganta a constructiei imaginii care te trimite cu gandul la filmul de debut al lui Ridley Scott, "Duelistii", Camera d'Or aici, la Cannes, in 1977, cu atat mai mult cu cat actiunea e plasata in plina epoca clasica, costumele sunt colorate, iar decorurile - mult mai somptuoase decat la Ridley Scott. Intra in familia din care face parte si "Barry Lyndon"-ul lui Stanley Kubrick. De altfel, creatoarea de costume Milena Canonero a lucrat si la "Barry Lyndon". Filmul a fost totusi fluierat dupa vizionarea de presa de ieri - si bag mana in foc ca cei care au facut-o au fost jurnalistii si criticii francezi, hotarati sa fluiere oricum ar fi fost filmul. Sofia Coppola nu vrea scandal cu orice pret. Filmul ei vine firesc dupa "Virgin Suicides" si "Lost in Translation", precedentele sale lungmetraje, in care se concentra pe singuratatea eroinelor sale. Marie Antoinette e vazuta de cineasta ca o adolescenta intrata in istorie impotriva vointei sale si care, devenita delfina a Frantei la 14 ani si neglijata de un sot mai preocupat de vanatoare decat de procreere, supracompenseaza cultivand luxul si petrecerile. Atmosfera e foarte actuala, in ciuda costumelor extrem de frumoase. Regina si prietenele ei fac shopping la domiciliu, incearca pantofiori, se bucura ca fetele din ziua de azi care n-au alta grija decat sa fie frumoase. Totusi, eroina, interpretata de o Kirsten Dunst la fel de volatila ca intreg filmul, nu e o superficiala si nici o prostuta, ci o musculita picata intr-un pahar de sampanie. Sofia Coppola s-a documentat serios si a citit tot felul de biografii (inclusiv pe cea a lui Stefan Zweig, dar mai ales pe cea a Antoniei Frazer), dar a epurat foarte mult scenariul pana la a-l aduce aproape de consistenta norilor. Nu e actiune multa, cele mai frumoase momente sunt intermezzo-urile cu detalii sau colturi din natura, locuri fie golite de oameni, fie, cum e palatul de la Versailles, ocupat in cadru larg doar de silueta fragila si singuratica a eroinei. Inteligenta autoarei strecoara foarte discrete si ironice apropouri la lumea de azi, la civilizatia de consum, la star-system, la politica (ni se spune de doua ori ca Franta e singura din Europa care ajuta cu bani revolutia americana). Cu toate acestea, politica e aproape absenta in mod carnal, ea fiind intrezarita prin voalurile colorate ale existentei acestei papusi sortite sa dea coroanei un mostenitor. Filmul Sofiei Coppola ar putea lua premiul pentru regie, dar nu cred ca va avea mari vanzari.Un articol de Un film foarte asteptat din competitia oficiala este "Marie Antoinette", de Sofia Coppola. Se stia deja, inainte de proiectia de presa, ca filmul trateaza intr-o maniera mai mult decat originala viata reginei Marie Antoinette, atat prin unghiul de abordar