Un caine placid si poate melancolic, dand mai mereu dovada de umor putin absurd si destul de sec. Este ironic atunci cand ceilalti eroi nu gasesc solutia. Nu ezita sa se adeseze cititorului, si ti-l poti imagina vorbind rar, grav, foarte serios. L-a vazut cineva zambind? Greu de crezut, are mai mereu aceeasi expresie absenta. Si totusi cainele imaginat de Marcel Gotlib, dupa ce isi incepuse existenta in istoria benzii desenate europene ca un personaj secundar in Nanar, Jujube et Piette, un serial de succes din anii '60, avea sa cucereasca generatie dupa generatie si sa devina, inclusiv spre surpriza creatorului sau, unul dintre cei mai populari si iubiti eroi din galeria revistei Pif. Si asa cum s-a intamplat cu alti eroi BD si Gai-Luron avea sa aiba propria serie in Vaillant si ulterior in Pif Gadget, albume BD si mini-albume tip poche, postere si jucarii, mai tarziu site-uri dedicate pe Internet, si se pare ca de cateva decenii personajul nu si-a pierdut deloc din farmec. Insa cati dintre cei care urmareau numar de numar aventurile prin care trecea Gai-Luron stiau foarte multe despre "parintele" sau, graficianul Marcel Gotlib?Marcel Gottlieb si primele desene
Marcel Gottlieb s-a nascut pe 14 iulie 1934 la Paris, intr-o familie evreiasca ce emigrase aici din Ungaria. Pasionat inca din copilarie de pictura si desen, viitorul desenator obisnuia sa umple peretii apartamentului cu naivele sale creatii, iar tatal, excedat de insistenta fiului, le curata cu rabdare in fiecare duminica, aproape un ritual pentru cei doi. O copilarie frumoasa, primii prieteni si primele jocuri, pana cand totul se schimba odata cu ocuparea Frantei. Tatal lui Marcel, Ervin Gottlieb, este arestat si va fi asasinat la Buchenwald, la inceputul lui 1945, dupa ce fusese internat in lagarul de la Blechhammer. Poate la fel s-ar fi intamplat si cu fiul sau, insa datorita unui jandarm care i-a ajutat, Marcel Gottlieb va reusi sa se ascunda pentru o vreme in afara orasului, la o ferma, perioada de care isi va aduce aminte ulterior cu neplacere si tristete. Convins ca va fi descoperit si arestat la randul sau, viseaza mai ales serile ca intr-o zi va reveni la desen, fara sa creada cu adevarat ca este posibil. Si totusi, dupa razboi, cand incepe din nou sa lucreze, se imparte cu energia tineretii intre serviciul la o companie de distributie de medicamente (slujba anosta si plicticoasa), serile urmeaza cursuri de grafica si desen, pentru ca in weekend sa il gasim pe scena si in culisele teatrelor de amatori. Parea ca Marcel incerca sa recupereze anii pierduti, si isi face debutul in industria bandei desenate la Opera Mundi, o editura ce publica seriale BD americane in limba franceza, Gotlib fiind unul dintre cei care incadrau migalos in bulele din pagina textul povestirii. O perioada de ucenicie, repede intrerupta de un interminabil stagiu militar. Putea ca totul sa se opreasca aici, ideea unei cariere in lumea benzilor desenate, in plina ascensiune atunci si in Franta, ramanand doar un vis de tinerete. Asa cum se intampla insa adesea si in viata lui Marcel Gotlib (numele sub care va fi cunoscut in toata Europa si nu numai de cititori) intervine hazardul. Sau sansa.
Vaillant, Pif, Gai-Luron
In 1962, chiar inainte sa plece intr-un lung concediu, depune mai mult din curiozitate cateva planse la Vaillant, celebra publicatie pentru copii editata de Partidul Comunist Francez, revista ce va deveni mai tarziu Pif Gadget. Revine dupa ceva vreme, afland cu surprindere ca fusese cautat insistent de cei din redactie, incantati de stilul original si ideile unui debutant ce aparuse parca de niciunde, insa avea ceva aparte. Este angajat, si la Vaillant va publica seria Nanar, Jujube et Piette, ce va deveni apoi Nanar et Jujube. Insa cum un personaj aparent episodic parea sa cucereasca pagina la fiecare aparitie nu va dura mult pana cand sa dea numele rubbricii lui Gotlib. Numele personajului? Cine altul decat Gai-Luron, iar Marcel Gotlib va scrie textul si va realiza si desenele, iar ani mai tarziu, cand cainele devenise o prezenta obisnuita in celebra revista Pif Gadget, cine ar fi crezut ca nu cu multa vreme in urma tanarul grafician nu si-ar fi imaginat cum arata de fapt succesul.
Marcel Gotlib avea sa marcheze definitiv istoria benzii desenate europene, si nu doar prin Gai-Luron, desi acesta avea sa fie "marele" sau personaj, iar fanii il vor urmari nu doar in paginile revistei, dar si in albumele lansate in anii '70. Graficianul va colabora si cu revista Pilote, unde publica seria Les Dingodossiers (un alt mare succes), urmata de Rubrique-a-Brac, iar dupa ce in 1971 va renunta sa mai deseneze aventurile lui Gai-Luron - continuate de Henri Dufranne - va lansa publicatia l'Echo des savanes. Descoperind ca exista un public si pentru benzi desenate pentru cititorii adulti va lansa Fluide Glacial, o adevarata scoala pentru tinerii desenatori si scenaristi de banda desenata, care vedeau in Gotlib un veritabil maestru.
Unul dintre cei mai importanti creatori de banda desenata din Europa, influent si imitat, admirat si privit ca un nume de referinta, primind nu doar mai multe distinctii si premii din domeniu dar mai ales admiratia mai multor generatii de cititori, Marcel Gotlib reusea sa se impuna ca o voce originala, usor de recunoscut, dar greu de egalat.
Marcel Gotlib a murit pe 4 decembrie 2016.
Foto: bedetheque.com, wikipedia.org, franceinter.fr
