Carlo Maratti (15 mai 1625 - 15 decembrie 1713) pictor italian.
A fost ultimul mare reprezentant italian al traditiei clasice, incepute cu Rafael, iar rolul pe care l-a jucat in societatea artistica a epocii si importanta pe care a avut-o pentru tinerii artisti au marcat un adevarat triumf al clasicismului.
Arta sa unifica virtutile desenului si culorii, creand un stil grandios si decorativ, corespunzator cerintelor Bisericii. In egala masura creatia sa are o gratie si un rafinament care anticipeaza aparitia Rococo si neo-clasicismului.
Carlo Maratti a fost considerat cel mai importanta pictor din Roma in cea de a doua jumatate a secolului XVII. Ca elev al lui Andrea Sacchi a lucrat in maniera clasica, inspirandu-se mai ales din lucrarile lui Rafael. In scurt timp era cunoscut in intreaga Europa occidentala mai ales pentru picturile sale cu Fecioara si Pruncul. Splendoarea retorica a acestor lucrari are accente baroce. Numeroasele altare pe care le-a pictat pentru biserici sunt influentate radical de ideile Contrareformei. Maratta (Maratti) a realizat numeroase fresce si a fost considerat cel mai talentat portretist al epocii din Roma. A avut un atelier de mari dimensiuni si numerosi ucenici si admiratori, dar reputatia sa a avut de suferit postum atunci cand lucrarile elevilor sai, de mai proasta calitate, i-au fost atribuite.
