Maraton teatral cu inlocuiri "din mers", ca la fotbal

Tensiunea unui meci de fotbal cu miza mare, inlocuiri din mers ale actorilor, astfel incat acelasi rol sa fie jucat in aceeasi seara de cate doi, ba chiar de cate trei actori, aplauze si urale ca pe stadion la final: "Pescarusul" lui Andrei Serban de la Sibiu se dovedeste mai mult decat un spectacol, o experienta teatrala memorabila pentru aceia care participa la ea, fie in calitate de actori, fie de spectatori. Formula "distributiei mixte" la care a recurs regizorul pentru prima reprezentatie din cele trei sustinute in acest week-end la Sibiu, in deschiderea sezonului teatral al Capitalei Culturale Europene de la Sibiu, a fost intampinata cu scepticism, dar a dovedit ca este posibila, ba chiar fascinanta, in conditiile unui profesionalism fara fisura al celor implicati in constructia ei. Actorii sibieni s-au dovedit de exact acelasi nivel cu vedetele bucurestene, in prima reprezentatie, cand isi pasau rolul unul altuia, ca pe o minge invizibila, reusind impreuna performanta de a construi coerent personajele si povestea, ca si cum asa ar fi jucat dintotdeauna. Ba chiar umbrind cea de-a doua reprezentatie, care a parut, prin comparatie, mai putin tensionata decat prima, unde suspansul si surprizele se tineau lant, tinandu-te cu sufletul la gura timp de trei ore fara pauza. Totusi, spectacolul cucereste nu numai prin ineditul sau, ci prin simplitatea si firescul pe care le atinge, prin onestitatea sa profunda, prin adevarul la care ajunge pe cai directe, trecand prin fiinta actorilor, care sunt principalele "instrumente" ale creatorului spectacolului. In spatiul ingust si alungit, ca o peninsula inaintand catre "lacul" pe care il stii acolo si catre orizontul ce le lipseste de fapt personajelor cehoviene, cu spectatorii asezati pe trei laturi, foarte aproape de actori, respirand laolalta cu acestia (decor Andu Dumitrescu, fundaluri pictate Marielle Bancou), ni se spune o poveste nici noua, nici veche, ci numai la fel de tulburatoare ca acum mai bine de 100 de ani, cand a fost scrisa. Fiindca e vorba despre oameni si despre tesatura complicata, paradoxala si fragila din care sunt ei alcatuiti, despre uluitorul lor "talent" de a-si risipi viata, inlocuind-o cu iluzii indepartate si neclare, din cauza carora sufera si se pierd in lacrimi. Ieri ca si azi, cu toate schimbarile din jur, observatiile lucide si taioase ale lui Cehov, care isi scaneaza cu precizie semenii, nu-si pierd valabilitatea: barbati si femei, tineri si batrani, majoritatea oamenilor se irosesc, fie neintelegand pentru ce traiesc, fie aspirand zadarnic catre un ideal de viata pe care nu-l pot atinge. Dintre toti, artistii se zbat inca si mai mult, ca niste pasari prinse in lat, indoindu-se de talentul lor mai ales atunci cand il au. Spectacolul lui Andrei Serban are artistul in prim plan si pune accentul pe drama acestuia, pentru care trezeste simpatia publicului. Cele doua "perechi" de creatori, vedeta Arkadina (Maia Morgenstern, Mariana Presecan) cu iubitul ei scriitor consacrat (Adrian Matioc), respectiv tanara Nina aspiranta spre scena (Andreea Bibiri, Cristina Flutur) si Constantin, fiul Arkadinei (Tudor Aaron Istodor, Adrian Neacsu), scriitor si el, chiar daca "nu si-a gasit inca drumul", sunt ipostaze ale unei lumi artistice ajunse la o rascruce, odata cu lumea mare, din care face parte. E cu atat mai impresionanta pledoaria tanarului Costea pentru "un teatru nou" - iar in peisajul cultural romanesc ea este chiar foarte actuala. De fapt, una dintre primele calitati ale spectacolului este alura lui foarte contemporana - gratie traducerii noi a Mariei Dinescu (care a adaptat textul impreuna cu regizorul), cat si stilului de joc si detaliilor de productie - costume, accesorii etc (autor Maria Miu). Dar toate acestea vin firesc in continuarea ideii regizorului care a reusit, cu sensibilitate si profunzime, conducandu-si actorii cu fermitate, dar si cu intelegere, sa atinga punctele nevralgice ale umanitatii reprezentate de Cehov in piesa lui, insistand asupra acelora in care omul se intalneste cu artistul, pentru ca acolo se gaseste un fel de secret existential: cum sa faci sa-ti traiesti viata bine? O dilema contemporana. cristina.modreanu@gandul.infoCristina MODREANU