Foarte obosit, cu mana dreapta umflata si infectata, regizorul Nikita Mihalkov a preferat sa fie actorul unei piese unice de doua ore, renuntand la interviuri si aparitii televizate. A obtine duminica un interviu cu el, era egal cu a escalada Everestul.
Vizita de sambata pana luni a lui Nikita in Romania nu a fost altceva decat un tur de forta. Nici macar receptia organizata sambata la ora 23:00 in cinstea sosirii lui, la un hotel-restaurant elegant din Bucuresti, nu i-a redus din viteza. Venit, gustat dintr-un antreu, pozat, plecat. Zambeste din politete si nimic nu e mai solicitant decat exercitiul politetii. "Vai dar ce a slabit, vai dar ce s-a tras la fata!", susotesc cucoanele. "A slabit pentru nu stiu care film si o sa se ingrase pentru Soare inselator II". "Dar de ce face totul atat de pe fuga?", "O fi din cauza revoltei de la Moscova".
LECTIA. Duminica s-a prezentat punctual la Teatrul National pentru a-si sustine master-class-ul, timp de doua ore. Unii i-ar zice "lectie de actorie", dar a fost mai degraba o lectie de viata. A facut fata cu succes intrebarilor in marea lor majoritate stupide si demonstratiilor de tipul "uite ca stiu cine esti, vreau sa-ti dovedesc cu varf si indesat ca stiu cine esti, si pentru asta trebuie sa-mi fii recunoscator". A bagat publicul intr-un joc al senzatiilor. Actorul Adrian Pintea si sotia sa au asistat, electrizati, pe tot parcursul acestui "one man show", caci altfel nu-l pot numi, in picioare. "Cum va vin ideile?", intreaba entuziast un tanar. "Iau un pic la masea si gata". "In ce consta misterul filmelor dumneavoastra?", indrazneste un batranel. "Einstein m-a influentat foarte puternic". "Un baiat, Martin parca il chema (i se sufla ca era Cristian Tudor Popescu)...A asa, baiatul acela Cristian, vorbea aseara despre mine si ascultam ceea ce spunea el despre mine si... parca nu era despre mine!", declara nonsalant Nikita. E deja a doua zi de cand e in Romania si lumea tot nu a inteles ca intrebarile constituie o problema. Una dintre intrebarile care i s-au pus la Scala sambata era de genul: "V-ati dat seama ca titlul filmului Soare inselator, are legatura cu incalzirea globala?"...
Cu el nu poti fi original: "Nu exista intrebari incomode, exista raspunsuri incomode", spune regizorul. Actrita Ioana Pavelescu: "Ce ati vrea sa va spuna Dumnezeu daca ar sta in fata dumneavoastra?". Nikita: "Important este daca sa apar eu in fata Domnului, sau Domnul va veni la mine. Dincolo de orice, voi spune Multumesc!".
Dupa master-class mi s-au promis cateva minute de interviu cu Nikita. Dar, el iese brusc, secondat de doi baieti voinici, pe iesirea de serviciu.
Fac ceva de prost gust: ma furisez dupa el. O doamna tocmai apucase sa-i strecoare un DVD cu o productie a baiatului ei: poate o va vedea, candva.
GOANA. Nikita nu mai vrea interviuri, nu mai vrea aparitii televizate, nu mai vrea nimic. Mana ii este infectata, il doare, vrea la doctor, ar fi trebuit sa se opereze, dar are si o viroza si acest lucru nu ii permite operatia. "Macar la televiziune", ii sopteste cineva din staff. "Nu, sa se anuleze toate aparitiile televizate, pentru ca la televiziune e cald si eu sunt bolnav". Altcineva comenteaza ca va aparea la o televiziune totusi, dar nu se stie la care.
Minutele mele s-au dus. Constat ca nu stiu ce l-as fi putut intreba in acele minute. A, ba da: de sanatate. Regret amarnic ca acum doua saptamani i-am trimis o lista cu 50 de intrebari. PR-ul lui Nikita mi-a spus ca Nikita le-a citit si a exclamat: "Fir-as al naibii, cand sa raspund la toate astea?". Imi doresc ca acea lista sa nu fi existat. Totusi, vreau minutele. A inceput sambata la conferinta de presa o foarte frumoasa poveste despre vizita lui intr-un sat tatarasc, undeva pe Volga si as fi dorit sa o dezvolte. In plus, mama voia autograf pe discul de vinil cu muzica filmului "Fata fara zestre". Cam atat voiam pentru minutele acelea. Brusc incep sa imi curga lacrimi mari si rotunde pe obraji, ceea ce nu mi se mai intamplase de mult timp. Imi doream sa plece odata, la fel de rapid cum a venit. Deoarece ma saturasem de oamenii care incercasera sa demonstreze ca au fost silitori la rusa si de mosii de la reviste culturale, pregatiti cu intrebari elitiste. Ma saturasem de telefoanele matusilor disperate ca vor si ele sa-l vada. Ma saturasem de discul de vinil pe care il purtam de doua zile cu mine ca proasta, ca sa-i fac pe plac mamei, de stupizenia celor 50 de intrebari ale mele si de goana nebuna dupa Nikita. Tocmai cand eram satula, mi se spune ca la ora 15:50 sa fiu la Marriott (locul unde a fost cazat Nikita). Mi se vor acorda intre 3 si 4 minute. Nu mai mult. Si el era satul. Chiar a spus publicului, care tragea de el la National: "Lasati-ma. N-as vrea sa fiti ghiftuiti. Chiar si medicii recomanda sa te scoli de la masa un pic flamand".
ASTEPTAREA. Ora 15:50. Mi se spune sa astept in holul hotelului. Ma asez, cuminte, pe un scaun rosu, cu discul de vinil si un album "Fotografie de Jurnal" la purtator, aflate intr-o punga cartonata. Scena, daca n-ar fi reala, cu siguranta ar fi gogoliana. Se aude un tangou in surdina, treptele catre etajul unu sunt presarate cu petale de trandafiri albi si roz, de undeva apare o mireasa, apar si doua rusoaice imbracate in rochii lucioase, insotite de o fetita cu geanta marca Louis Vuitton. Este unul dintre momentele acelea in care ori iti trece toata viata prin fata ochilor, ori o iei la fuga si nu te mai intorci. Ora 16:00. Mi se spune sa am rabdare, ca este obosit, inteleg ca au mai trecut vreo trei persoane pe la el, care l-au intrebat despre iubire si femei, dar ca el a dat raspunsuri foarte scurte si sablon, de genul "iubirea nu apare decat odata in viata si atunci trebuie sa stii sa o pastrezi" etc, etc.. A tot vorbit zilele acestea despre iubiri imposibile, iar intrebarile au roit, in general, in jurul acelorasi subiecte: politica, daca el este rus alb sau rosu, de aceea a si avut raspunsuri tip la un moment dat. "Care este cea mai frumoasa minciuna pe care ati spus-o unei femei?", suna intrebarea mea cu numarul 23. Ei, cum sa-l intreb eu asa ceva acum, cand nici macar nu mai stiu de ce ma aflu aici? Ma strapunge nefericita idee de a intreba la ce camera sta, ce preferinte a avut, daca i-a stat chifteaua in gat si alte chestii de genul acesta. Ma opresc la timp. Si timpul trece. Este 16:30. La ora 17:00 trebuie sa fie la Ambasada Rusiei. "Hai", mi se spune. Urc pe treptele cu petale si sunt dusa intr-un hol mai mic. Doua usi. Deasupra uneia scrie "sala Sibiu", deasupra celeilalte "sala Cluj". Iar asteptare. Ma simt ca la doctor, exact cum spunea Nikita ca se simte el cand este intrebat cine este. Inteleg ca se afla in sala Sibiu, ii aud vocea. Cei doi bodyguarzi stau de vorba cu o fata, iar unul dintre ei ii sopteste: "V-am spus sa nu mai aduceti pe nimeni, este foarte, foarte obosit". Unul dintre ei imi spune sa ii arat ce am in punga. "Ce sunt acestea?". "Un disc de vinil, pentru un autograf si un album cu fotografii legate de Romania pentru Nikita". "Bine. Sa nu intrati cu punga, ca il speriati, scoateti ce aveti in punga si intrati numai cu ele".
CELE 3. Intre timp, din sala Cluj ies trei "Zane Maseluta", trei fete costumate pentru o petrecere destinata copiilor. In cele din urma intru. El este deja in picioare, vorbeste cu PR-ul si translatorul, este pamantiu la fata, are ochii obositi si rosii. "Ea este fata cu cele 50 de intrebari", ii spune PR-ul. El rade. "Au mai ramas doar trei din ele", spun eu care aveam de gand sa-i dau doar vinilul pentru autograf, albumul, si atat. Care dintre ele? De cele politice sau referitoare la Putin nu ma "ating", pentru ca stiu ca nu prea le-a agreat zilele acestea. Ii dau intai albumul. Minutele se duc, pentru ca il rasfoieste si nu il pot intrerupe. Este aproape ora 17:00. Ii dau vinilul, pentru autograf. Tresare usor la vederea lui, nu zice nimic, doar zambeste. "Da-mi ceva de scris". Mana dreapta s-a umflat, este rosie, ii tremura usor. Ieri (sambata) era infasurata numai in pansamentul elegant, stil plasa. Astazi (duminica) are pe sub pansament trei mici bandaje. Aproape ii pun in mana pixul, pentru ca il apuca cu greu.
Intrebarile, cele trei. Care dintre cele 50?!? "Va simtiti liber?" intrebarea numarul 5. "Absolut. Bine, asta nu inseamna ca ies gol pe strada in fata, batranilor si copiilor. "Ati avut vreodata senzatia ca va jucati viata?" intrebarea numarul 12. Cade pe ganduri: "Ceva asemanator da, a fost". "Ati mai dori sa aveti 18 ani?" intrebarea numarul 10. "Nu m-am gandit la asta! Trebuie sa ma gandesc". "Poate, daca voi veni vreodata in vizita la Moscova, imi veti raspunde la aceasta intrebare". Rade cu pofta, rade toata lumea, cel putin bine ca rade, ne imbratisam si apoi pleaca in tromba spre ambasada. Cine crede ca Nikita Mihalkov e un mutunache simpatic care poate canta la comanda, se inseala amarnic. Pe Nikita nu trebuie sa-l intrebi nimic. Trebuie doar sa-l lasi sa vorbeasca. Atat. "Ca sa fii artist trebuie sa te ridici pe varfuri, si poate ca Dumnezeu te va saruta pe ceafa". Asta a spus-o el.
de Roxana Roseti
