Pentru Manastirea Crasna de la poalele muntelui Ursoaia din judetul Prahova, nici ca se putea gasi un nume mai potrivit. Denumirea imprumutata de la un afluent de dreapta al Teleajenului, provine din limba slava si inseamna “frumoasa”.
Inca de la inceputul secolului al XV-lea, daca nu mai devreme, pe valea Prahovei si cea a Teleajenului s-au format mici comunitati monahale. In cartea “Vetre de sihastrie romaneasca”, Ioanichie Balan apreciaza ca Manastirea Crasna a fost infiintata la inceputul secolului al XVIII-lea de cativa sihastri din Valeni. Primul staret a fost chiar ctitorul si donatorul pamantului de sub manastire, postelnicul Dinu Constantin Potlogea.
Asezamantul se afla la 50 km de Ploiesti, in apropierea localitatilor Izvoarele si Schiulesti de pe Valea Teleajenului. Daca optati pentru ruta prin Schiulesti veti avea parte de o drumetie ceva mai spectaculoasa decat prin Izvoarele.
Lasand in urma parcarea din capatul Schiulestilor, in cele 20-30 de minute de mers pe jos, drumul ofera mai intai cateva perspective asupra imprejurimilor, iar apoi patrunde in desisul de molid unde intunericul si racoarea persista pana tarziu, in miez de vara. Ultima parte a drumetiei este si cea mai dificila fiindca, dupa ce treci puntea peste apa Crasnei, trebuie sa infrunti dealul pieptis.
Dar sa fim onesti, ce lucru bun se obtine in aceasta lume fara truda? Satisfactia va fi cu atat mai desavarsita sus, acolo unde te asteapta clipe de reculegere sufleteasca ce ai dori sa le prelungesti o vesnicie.
Manastirea Crasna are doua biserici, una datand de la inceputul secolului al XIX-lea iar cealalta ridicata doar cu ceva ani in urma, in timpul Preafericitului Patriarh Teoctist. Lacasul vechi are acoperisul de sindrila si pardoseala din placi de piatra. Pictura sau poleiala, cum spuneau cei din vechime, a fost executata de catre un pictor necunoscut, intre anii 1832 - 1834. Stilul se incadreaza in cel al lui Gh. Tattarascu.
Zidirea bisericii vechi a inceput in anul 1824 si se pare ca ar fi functionat ca biserica de mir pentru satul Bajenari (astazi disparut) unde traiau unii locuitori retrasi dupa 1821, din cauza turcilor. Manastirea a fost vizitata si de profesorul N. Iorga, care constata starea precara cu care se confruntau putinii vietuitori ai obstei, pe la inceputul secolului XX. Savantul i-a dedicat asezamantului un articol in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice.
Astazi, manastirea este mult diferita de cea pe care o descria N. Iorga. Numarul de monahi a crescut, au aparut o biserica noua, un altar de vara, o serie de anexe pentru pelerine, si nu in ultimul rand, s-a cultivat intens gustul pentru frumos.
Sursa foto: crestinortodox.ro
I. C.
editor artline.ro
