Brahms si Bartok cu Janine Jansen
Pe 8 ianuarie 2016 s-a lansat la nivel international cel mai nou disc al violonistei olandeze Janine Jansen, pe care, in fine, am avut ocazia sa o ascultam live si in Romania: mi-aduc aminte ca ovatiile nu se mai sfarseau la Sala Palatului pe 19 septembrie 2015, cand ea a concertat la Bucuresti alaturi de Orchestra Regala Concertgebouw din Amsterdam, dirijata de Andris Nelsons, in cadrul Festivalului Enescu. A cantat atunci Concertul nr.1 pentru vioara si orchestra de Bela Bartok, acelasi opus pe care-l gasim si pe discul aparut pe 8 ianuarie 2016, o lucrare mai rar interpretata din creatia compozitorului maghiar nascut la Sannicolaul Mare (astazi in Romania), considerat unul dintre marii muzicieni ai secolului XX. O partitura cu o scriitura mai curand post-romantica, in care recunoastem insa si accentele din stilul caracteristic lui Bartok, o partitura cu o istorie framantata: a fost scrisa cand Bartok avea 26-27 ani si dedicata violonistei Stefi Geyer, de care compozitorul era indragostit. Insa iubirea nu a fost impartasita, iar partitura a ramas neinterpretata pana dupa moartea celor doi, adica pana in anul 1958 (Bartok s-a stins din viata in anul 1945).
Interesant este ca pana acum niciun violonist nu a abordat pe un disc Concertul nr.1 de Bartok alaturi de celebrul (si unicul) concert pentru vioara si orchestra de Johannes Brahms, desi aceasta “imperechere” este evident foarte reusita. Pe discul semnat de Janine Jansen avem doua inregistrari preluate din concerte live, cu un numitor comun: acelasi dirijor, o alta vedeta a muzicii clasice contemporane, Antonio Pappano. Un dirijor specializat (si) in muzica de opera, ceea ce transpare din discursul pe care-l propune, constructia arcurilor melodice, din modul cum urmareste instrumentul solist.
Concertul op.77 de Johannes Brahms, inregistrat de Janine Jansen alaturi de Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, este un opus pe care toti violonistii isi doresc sa ajunga sa-l cante candva, o proba a maturitatii artistice absolute, deci, si versiunile in care poate fi ascultat sunt foarte numeroase. In acest context, e greu sa vii sa propui ceva nou. De altfel, cu toata statura ei de super-vedeta, Janine Jansen a asteptat sa implineasca 38 ani pentru a aborda acest concert pe disc, a asteptat sa-si decanteze o viziune personala diferita de a altora. Si reuseste o versiune foarte echilibrata intre lirismul romantic, bravura tehnica, aplombul masculin si sensibilitatea feminina, pe care puteti, de altfel, si dvs. sa o apreciati ascultand la Radio Romania Muzical acest disc, duminica, 24 ianuarie, de la ora 13.05, sau oricand, pe site-ul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016”. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/brahms-i-bartok-cu-janine-jansen-music-box-18-i-24-ianuarie/1382051/3261/11
Beethoven pentru secolul XXI cu Manfred Honeck si Orchestra Simfonica din Pittsburgh
.jpg)
Spun de la inceput ca acesta mi s-a parut unul dintre cele mai bune discuri pe care le-am ascultat dintre sutele la care am avut acces in ultimii ani: Simfoniile a V-a si a VII-a de Ludwig van Beethoven, de pe un disc aparut la casa americana Reference Recordings pe 13 noiembrie 2015, pe baza unor inregistrari captate in cadrul a trei concerte live care au avut loc in perioada 5-7 decembrie 2014.
Inainte de auditie, am privit discul cu o oarecare neincredere: ce mai poate fi nou de spus despre Simfoniile a V-a si a VII-a, doua dintre cele mai cunoscute lucrari nu doar ale lui Beethoven, ci din toata istoria muzicii culte (Simfonia a V-a incepe cu acea celebra tema a destinului, iar partea a treia din Simfonia a VII-a, a fost, pentru cei care isi mai amintesc, pe genericul Seratelor muzicale ale regretatului Iosif Sava)? De altfel, am constatat cu surprindere ca, in ultimii 15 ani, foarte putini dirijori au mai inregistrat aceste simfonii beethoveniene, probabil tocmai pentru ca e riscant, inclusiv comercial, sa mai inregistrezi aceste simfonii care au cunoscut atatea si atatea interpretari celebre, cu dirijori precum Karajan sau Bernstein.
In timpul auditiei, am trecut de la un entuziasm sufocant aproape (cum au reusit sa faca asta?) la lacrimi pe care nu am reusit sa mi le stapanesc in partea a doua a Simfoniei a VII-a, si apoi din nou, la un entuziasm contagios care mi-a facut toata ziua mai frumoasa. Pana la urma, acesta este efectul muzicii bune asupra oamenilor: ii emotioneaza, ii transporta in alta lume, le face viata mai frumoasa...
Dar ce am auzit efectiv? O captare tehnica pe care nu pot decat sa o aseman cu filmele 3D, o senzatie de spatialitate si stratificare a sunetului global in care auzeai distinct fiecare partida instrumentala. De altfel, echipa tehnica implicata in inregistrare are peste 80 de nominalizari la premiile Grammy... Ca sa nu mai amintesc ca si interpretii insisi sunt nominalizati la premiile Grammy care urmeaza sa se decerneze pe 15 februarie 2016 pentru precedentul lor disc cu Simfonia a VII-a de Bruckner.
Dincolo insa de captarea tehnica este conceptia muzicienilor. Cred ca era necesar sa se realizeze si o viziune a secolului XXI pentru simfoniile beethoveniene nu va fi niciodata demodat sa-i ascultam pe Karajan sau Bernstein, insa Honeck aduce ceva in plus, pe care sensibilitatea oamenilor secolului XXI il detecteaza imediat. In primul rand, Honeck isi edifica propria viziune pe un studiu foarte amanuntit al partiturilor originale beethoveniene, insa nu pentru a recrea o interpretare de muzeu, ci pentru a construi o interpretare autentica, vibranta, complesitoare. Si sunt multe, multe aspecte noi pe care el le descopera si le pune in lumina, ca ai impresia ca asculti Simfoniile a V-a si a VII-a pentru prima data. Este o lume intreaga intre un inefabil piano si un impunator forte, in arcurile de crescendo pe care le realizeaza, care ai senzatia ca iti taie, pur si simplu, suflarea. Honeck inglobleaza in viziunea lui experienta altor mari dirijori pe care a cunoscut-o nemijlocit: a fost violonist in Orchestra Filarmonicii din Viena si a realizat simfoniile beethoveniene cu Karajan, Kleiber, Harnoncourt, Muti, Abbado, Bernstein. Si duce aceasta mostenire mai departe, catre secolul XXI, alaturi de o formidabila orchestra pe care tot el a transformat-o intr-una dintre cele mai bune orchestre americane, mai mult, una dintre cele mai bune din lume.
Nu doar eu spun ca acest disc este un document antologic. Si alti cronicari internationali au sesizat ca acest disc este o referinta in intepretarea simfoniilor beethoveniene in secolul nostru.
Asa ca ramane doar sa va bucurati de auditia efectiva – luni, 25 ianuarie de la ora 19.00 sau duminica, 31 ianuarie, de la ora 13.05 la Radio Romania Muzical, oricand, din 26 ianuarie, pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016 (www.romania-muzical.ro/voteaza2016). Desigur, insa experienta auditiva plenara o puteti avea ascultand discul original pe un aparat de calitate, discul se poate comanda pe www.amazon.com.(http://www.amazon.com/Beethoven-Symphony-Nos-5-7/dp/B015OPM7G0/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1453453305&sr=8-1&keywords=honeck+beethoven+5+7)
Cristina Comandasu
Ianuarie 2016
