Un joc tensionat si cu nebanuite consecinte intre Ian McKellen si Helen MirrenLa prima vedere o farsa pusa in scena de doi actori de calibru, Maestrul minciunilor este o poveste pe care, cu minime diferente in afara de nume si loc, o puteti intalni adesea in stirile de rangul doi sau prin paginile ziarelor, la categoria fapte diverse. Roy Courtnay (interpretat de Ian McKellen) este un batran, carismatic si mai ales experimentat escroc, pentru care nu atat castigul este principalul motiv pentru care si-a desavarsit arta, ci placerea de a seduce, convinge, pacali si in final de a castiga in fata victimei sale. Sigur ca banii sunt importanti, ca ei sunt cel putin oficial justificarea pentru care si-a ales aceasta "specializare", dar pentru Courtnay esential este jocul, mai ales cand o urmareste pe vaduva Betty McLeish (Helen Mirren), care tocmai a devenit mostenitoarea unei averi de milioane de dolari.
Pentru Roy ar trebui sa fie doar un joc de copii sa puna mana pe bani si mai ales sa o convinga pe Betty ca el este singurul care o iubeste si intelege cu adevarat, numai ca aparent fragila si naiva victima devine repede un rival periculos. Nu doar ca ii ghiceste jocul, dar s-ar putea chiar sa fie mai buna la el decat s-ar fi temut Roy Courtnay. Si foarte repede nu mai este doar o simpla escrocherie, ci o cursa intre doi rivali, iar pe masura ce si miza creste finalul ar putea deveni unul tragic, nu doar un simplu esec. O poveste despre bani, tradare, seductie, minciuna si adevar transpusa pe marele ecran de doi mari actori intr-o partitura narativa ce pare a fi fost scrisa pentru ei.
