Sophia Loren, cei patru Beatles, Nastassja Kinski, Bob Dylan, Dalai Lama, Marilyn Monroe, Elizabeth Taylor, Ronald Reagan. Sunt doar cateva dintre celebritatile care au pozat pentru Richard Avedon. Cel care obisnuia sa spuna ca nu exista adevar in portretele sale, si ca ele sunt legate mai mult de sine, de fotograf, de artist, decat de subiect. Nascut in New York, intr-o familie evreiasca, Richard Avedon (1923 - 2004) a avut sansa de a creste intr-un mediu unde moda, arta, fotografia erau deja lucruri comune.
Ni-l putem imagina fie in atelierul mamei, fie incercand sa afle cat mai multe despre o lume care il fascina, mai ales dupa ce, la varsta de doar 12 ani, incepe sa faca primele sale fotografii, cu entuziasmul amatorului dar, dupa cum va realiza mai tarziu, talentul nativ al pasionatului. Incearca o vreme sa impace interesul pentru spatiul exuberant al modei cu cel pentru fotografie, si va fi mai tarziu unul dintre numele esentiale cand venea vorba de revistele de moda, insa cu adevarat se va simti in largul sau cand va veni vorba de portrete, fie ca este vorba de anonimi expresivi, fie de actori, muzicieni, pictori, politicieni. Oricat de mari sau de adulati ar fi Avedon va reusi de fiecare data sa ii surprinda intr-o alta maniera, memorabila, artistica, spectaculoasa.
Dupa stagiul militar - cand sarcina sa era sa realizeze fotografiile pentru documentele camarazilor - si scurta perioada petrecuta la colegiu (va renunta dupa doar un an) este clar pentru Avedon ca singura cariera posibila ramane cea de artist al imaginii, si va lucra pentru un timp pentru un banal magazin, realizand fotografii publicitare.
Abia cand incepe sa colaboreze cu Alexey Brodovitch la Harper's Bazaar va face primii pasi in directia potrivita, si din 1946 cititorii revistei incepeau deja sa se obisnuiasca sa ii vada fotografiile si numele in paginile publicatiei. Urmeaza Vogue, Life, deschiderea propriului studio, Look, Graphis, in anii '50 colaborarea cu Theatre Arts Magazine. Daca multi alti artisti ai fotografiei pareau sa aiba nevoie de mult timp si nenumarate esecuri pentru a se impune, Avedon parea sa imbine talentul original cu o sansa extraordinara, pentru a nu mai vorbi de influenta pe care o avea deja asupra unor tineri fotografi, desi diferenta de varsta era adesea neglijabila.
In buna masura succesul se datora cu siguranta felului in care Avedon intelegea sa abordeze fotografia, fie ca era vorba de un portret, fie de imaginile pentru o noua colectie de moda. In locul modelelor crispate, surprinse in posturi rigide, Avedon reusea ca subiectul sa apara cu totul altfel in fata obiectivului, adesea zambind, relaxat, natural, firesc. Cu totul diferit de alti fotografi, si cu atat mai interesant atat pentru publi. In definitiv, nu lipsit de umor, Richard Avedon spunea la un moment dat ca in fotografie nu exista "adevar", dar exista mereu "precizie", nu se ferea de controverse si experiment si mereu incerca altceva.
Samuel Beckett vazut de Richard Avedon
Va trece de altfel de la moda la politica, pasionat de protestele si schimbarile din anii 60-70, va publica in decursul anilor mai multe albume de fotografii - multe dintre ele colectii de portrete - va expune la unele dintre marile muzee ale lumii (MMA si MET din New York, Centre Georges Pompidou din Paris), va primi numeroase premii si prestigioase distinctii. Unele dintre fotografiile sale, reproduse de nenumarate ori in presa si nu numai, aveau sa devina iconice, modele pentru noii artisti si tentante pentru colectionari, cliseele se vor vinde la licitatii pentru sume record, iar tehnicile sale, adesea surprinzatoare prin simplitate si fascinante prin functionalitate, au fost repede adoptate si folosite de alti artisti ai fotografiei.
Foto: paddle8.com, theculturetrip.com, avedonfoundation.org,
