Continuam prezentarea unuia dintre simbolurile Ploiestiului. Celelalte doua "hale" sunt mai putin spatioase si arhitectul a gasit solutii deosebite pentru rezolvarea lor. Cea din mijloc, "hala de branzeturi" - cum era numita initial - este cea mai mica si mai compartimentata. Planul ei este un dreptunghi, cu lungimea cat latimea intregului edificiu (60 m), dar cu o latime de doar 10 metri. Este redus numai la un parter, neavand nici balcon, puternicele benzi de beton care sprijina acoperisul pornind direct din pereti. Ele se impreuna in unghi drept sub geamurile groase care lasa totusi sa treaca si ceva lumina naturala. La mijlocul halei, chiar deasupra culoarului care o imparte in doua, spatiul de sub acoperis este intrerupt de un pasaj superior bine inchis care face legatura directa intre balcoanele halei de carne si ale halei de peste.
Aceasta din urma hala are aceeasi forma dreptunghiulara, numai ca latimea este dubla fata de cea anterioara. Si aici gasim de jur imprejur, un etaj balcon, care lasa mijlocul piesei liber. Si aici arcurile de beton , solide, pornesc din peretii laturilor lungi, apar in spatele balconului si se inalta, rotunjindu-se, spre acoperis, intalnindu-se sub bolta de beton pe care o sustin. Peretii laterali ai etajului nu se arcuiesc insa, ci urca in scara, lasand la fiecare treapta, un sir de ferestre care ofera lumina naturala. In mijlocul piesei se ridica tot din ciment, o imensa floare stilizata, al carei ultim rand de petale este transformat intr-un bazin in care se strange apa fantanii si unde uneori au inotat chiar pesti vii. Cele sapte decenii n-au trecut fara schimbari - si nu este vorba numai despre reparatii si renovari -, dar toate au fost in folosul halelor centrale.
Destinatia spatiilor s-a mai schimbat. In hala mare, pe margini sunt tot "boxe" de macelarie, dar acum cu vitrine frigorifice, in partea centrala insa "boxele", de zarzavaturi au fost inlocuite cu incantatoare tonete cu produse alimentare. Zarzavaturile si fructele se vand pe platoul din spatele halelor, dar si aici, daca tii neaparat, poti gasi la o toneta legume si, la mai multe, fructe.
In schimb, la etajul - balcon, in locul micilor, dar bogatelor bacanii de odinioara, cu exceptia unui magazin de mezeluri, sunt numai macelarii cu carne de pasare...
Pe vremuri, pasarile se cumparau numai vii, de la precupetii care le aduceau, in spatele halelor, in custi din lemn si sfoara. In hala de branzeturi si in cea de peste nu s-a schimbat decat modul de expunere a marfii. La etajul - balcon al celei din urma se vand si acum ca si atunci, in general articole de menaj.
Autorul acestor randuri are 80 de ani, pe care i-a trait in Ploiesti, dar de-abia in ultimele doua decenii a inceput sa viziteze aproape zilnic halele si crede ca a ajuns sa le aprecieze la adevarata lor valoare.
In interes de serviciu sau in excursii el a vizitat aproape toate orasele tarii si foarte multe de peste hotare si declara ca nicaieri nu a vazut ceva asemanator. Imi amintesc cuvintele arhitectului Toma T. Socolescu dintr-o conferinta din 1939: "Daca o mie de persoane, de cumparatori, ar patrunde in acelasi timp in halele centrale, nu s-ar produce niciun fel de aglomeratie".
Desigur, lumea vine la hale pentru a se aproviziona cu de toate si in primul rand, cu tot felul de produse alimentare. Dar in acelasi timp, poate pleca de aici si cu niste imagini frumoase, care ii mangaie ochii, ii incalzesc sufletul si-l consoleaza, poate in fata cresterii preturilor. Pestele, uneori, viu, zbatandu-se sau inotand, sau file sau portionat ca si carnea din macelarii, carcasele agatate sau muschii, pulpele, cotletele, din vitrinele frigorifice, te seduc prin culori de la rosu la roz spre alb sau spre galben ca in picturile de natura statica ale marilor maestri flamanzi si olandezi. Dar mai ales hala mare, cu tonetele ei incarcate cu de toate, cu ambalajele in sute de culori si de nuante, asezate mestesugit in stive, in piramide, ofera o priveliste de caleidoscop. Este atat de placut sa urmaresti de la balcon forfota oamenilor printre aceste movile sclipitoare sa vezi ornamentele permanente, lanturile de fanioane pornind din varful figurii centrale sau pe cele ocazionate de sarbatori, becurile colorate, sau ghirlandele de cetina de brad, exact ca in aceste zile.
Paul D. POPESCU
