Marti, 20 septembrie 2005 - Complexul Expozițional Romexpo, Sala Nicolae Titulescu, Conferința Microsoft cu titlul Chipuri ale răului în lumea de azi - Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu. Intrarea liberă. Miercuri, 21 septembrie 2005, ora 11:30 - conferintă de presă la sediul Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru, nr. 38). În aceeasi zi, la ora 17:00, la Librăria Cărturești (Str. Pictor Verona, nr. 13) Mario Vargas Llosa inaugurează expozitia de fotografii realizate de fiica sa, Morgana Vargas Llosa, cu prilejul documentării pentru romanul "Paradisul de după colț" si are loc prezentarea seriei dedicate operei lui Mario Vargas Llosa de către Editura Humanitas. Mario Vargas Llosa s-a nascut in Arequipa, Peru. A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea San Marcos din Lima, doctorand al Universitatii din Madrid. In 1950, pe vremea cand era student, a lucrat ca jurnalist pentru "La Industria". A fost coeditor la jurnalul literar "Cuaderuos Conversacion and Literatura" si jurnalist la Radio Panamerica si La Cronica. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima - experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii (1963). Prima sa colectie de nuvele "Los Jefes" a aparut in 1959. In acelasi timp se muta la Paris. In Franta a lucrat ca profesor de spaniola, jurnalist pentru Agence France Presse si prezentator la Televiziunea franceza. Din 1960 lucreaza ca profesor (visiting) la universitati din America si Europa. In 1955 se casatoreste cu o matusa, provocand mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se casatoreasca cu verisoara lui, Patricia. In 1970 s-a mutat in Barcelona si cinci ani mai tarziu s-a stabilit din nou in Peru. In 1990 a candidat la presedentie in Peru din partea Frontului Democratic si a fost invins de Alberto Fujimore, un inginer agronom, cu descendenta japoneza. In 1991 Vargas a lucrat ca visiting professor la Universitatea internationala din Florida, Miami si Wissdenchaftskolleg, Berlin. A primit prestigioase premii pentru litaratura incluzand: Premiul Leopoldo Alas (1959), Premiul National Peruvian (1967), Premiul Miguel de Cervantes (1994). Dintre romanele sale: Casa Verde, 1966 Conversatie la catedrala, 1969 Pantaleone si vizitatoarele, 1973 Matusa Julia si condeierul, 1977 Razboiul sfarsitului lumii, 1981 Istoria lui Mayta, 1984 Cine l-a ucis pe Palomino Molero?, 1986 Povestasul, 1987 Elogiul mamei vitrege, 1988 Lituma in Anzi, 1993 "Scrisori catre un tanar romancier" este construita sub forma a unsprezece scrisori catre un personaj imaginar, un ucenic in arta prozei, scrisori unificate printr-un capitol concluziv sintetic, cartea reconstituie intreg procesul creativ prin care a trecut un autor capabil sa transforme in literatura tot ce atinge: Mario Vargas Llosa. Sintem martori ai lungii sale peregrinari ca literat si ai experientei unice, personale si netransferabile de romancier. Cum devii scriitor? Ce mecanisme imperioase te impulsioneaza in aceasta vocatie? Ce poti invata de la marii scriitori si ce este sau trebuie sa fie numai al tau, daca ai ceva de spus? Cartea lui Vargas Llosa e o suita de lectii magistrale despre arta de a scrie romane, in fond, o lectie de literatura. "Adevarul minciunilor" Viata este una si nu are limite. Citirea romanelor sparge acest tipar si ceea ce se dovedise unic se transforma in multe, in nenumarate vieti. Fiindca asta este marea putere a literaturii, iar "Adevarul minciunilor" ne face partasi la ea. Lolita, Moartea la Venetia, Strainul, Manhattan Transfer, Tropicul Cancerului sau Toba de tinichea sunt doar cateva dintre operele literare ale secolului al XX-lea despre care ne vorbeste Mario Vargas Llosa in aceste pagini. Ne scoate la iveala o legatura intima intre lecturile sale si posibilitatile de a ne extinde experienta: aceasta dimensiune dintre viata reala si dorintele, fanteziile noastre care o vor mai bogata, mai diversa este cea care ne invadeaza imaginatia". Vargas Llosa a adaugat alte zece romane fata de editia din 1990, pe care a si revizuit-o, incluzand un epilog despre relatia literaturii cu viata cititorilor, o tema dezbatuta permanent, dar niciodata clarificata pe deplin, pe care acest mare scriitor o reia insistand asupra functiei literaturii, analizand prezentul si viitorul cartilor. "Paradisul de dupa colt " este deosebit de popular in Romania. Traducerea apartine Marianei Sipos. Criticii spun despre Llosa ca poate satisface categorii diverse si chiar contrastante de cititori fiindca stie atat sa povesteasca fluent si captivant, cat si sa ne puna mintea la incercare. Isi localizeaza naratiunile in orice timp si in orice spatiu si le face credibile. Asa se intampla si in cazul de fata, cand unul dintre personaje nu este altul decat Paul Gauguin, fugit din Franta in Tahiti, unde vrea cu orice pret sa afle Paradisul, dar stradaniile lui pana la urma esueaza sau nu sunt recompensate decat fragmentar. Al doilea personaj este o bunica sau o matusa a celebrului pictor, un fel de Sofia Nadejde a Frantei cu origini in America Latina, chiar in satul de unde provine Llosa, si care viseaza sa creeze Paradisul prin infiintarea Uniunii Muncitoare. Ea lupta de pe pozitii socialist-comuniste impotriva exploatarii si a inechitatii, dandu-si in final seama ca toate eforturile sunt zadarnice. Este un roman cu doi vectori, cu o teza precisa, dar deloc tezist, intrucat autorul topeste ideile in personaje si poveste si realizeaza ceea ce in cazul lipsei de talent ar fi fost o superba nereusita. De amintit ca romanul a aparut in Europa abia anul trecut. |