Inca trimitem la Bruxelles reprezentanti si "specialisti" care nu stiu nici o limba de circulatie. Inca marsam pe smecherii si pe speranta ca ii vom aburi pe interlocutori. Cineva imi povestea de curand cum membrii unei delegatii romanesti la Bruxelles l-au pus pe cel mai neexperimentat dintre ei sa vorbeasca. De ce, a protestat acesta? Voi ati mai fost pe-aici, aveti experienta, eu vin pentru prima oara... am fost, dar majoritatea programelor despre care am vorbit nu s-au realizat, si am mai fost luati la rost. Vorbeste tu, ca esti nou si pe tine te vor intreba : poate : mai putin, i s-a spus...
Cum ajung fondurile si diversele programe in provincie, insa, este una din marile probleme actuale. Strict legat de invatamant si cultura inca nu se vad pasi esentiali. Bibliotecile au ramas sarace, informatizarea se reduce la jocurile pe cateva computere amarate. Banii primariilor se irosesc pe spectacole campenesti si pe mititei in loc sa se faca pasi fermi pentru dotarea unor biblioteci, pentru racordarea la internet si preluarea unor proiecte culturale cu bataie lunga. Dar asta presupune ca oricine, nu neaparat din administratia locala, ci si din ong-uri sa stie ce este ala un proiect. Sa invete sa aplice si sa faca fata unei birocratii romanesti & europene nu tocmai simple.
Prea putine sunt insa programele si training-urile prin care doritorii din provincie sa fie invatati ce trebuie sa faca pentru a avea o sansa la fondurile europene. Dar poate ca nici nu sunt suficienti aspiranti. Unii efectiv nu au realizat ce mult ar putea castiga prin asta (si nu neaparat numai financiar). Nici televiziunea nationala ori media, in general, nu au facut cine stie ce in aceasta directie. Gurile rele spun ca poate nici nu exista acest interes... lasa sa aplice pentru astfel de finantari cat mai putini si cat mai haotic! : astfel, oamenii nostri vor lua bani mai multi, par sa gandeasca unii...
Academia Romana cu toate institutele sale de cercetare nu are inca acces liber la toate revistele internationale de specialitate importante. Bibliotecile universitatilor sunt in continuare pline de goluri. Cercetarea, in general, sta la mila unui buget penibil. ne laudam cu mitul invatamantului romanesc foarte bun, dar nu am gasit parghiile prin care profesorii sa fie platiti decent. In asa fel incat sa se ocupe preponderent de studiu si de cercetare precum confratii din marile universitati ale lumii. Sa aiba un numar rezonabil de ore, platite ca in occident, ca sa nu mai trebuiasca sa-si ia ore suplimentare ori sa faca pregatire in particular.
De mult nu mai mira pe nimeni ca studentii plecati la studii in strainatate nu se mai intorc deloc. Programele prin care acestia sa fie stimulati sa revina sunt rarisime, iar conditiile financiare prin care ar putea fi capacitati sa lucreze macar partial in tara sunt jenante.
Degeaba se lauda politicienii ca "economia romaneasca duduie". Pana nu se va observa concret si in cele cateva puncte de mai sus, ramanem la suprafata.
Romania persista inca in lupta cu formele fara fond.
