Ce s-ar intampla intr-o comunitate mica, unde toti par sa se cunoasca, atunci cand unitatea de ieri va fi pusa la incercare de istoria care a navalit in pripa, sufocand si zdrobind totul? Cand de puternice vor fi prieteniile de ieri, cine va mai respecta regulile care nu au fost niciodata trecute pe hartie dar au functionat mereu printr-un acord tacit, cine va fi de partea raului si cine de a binelui? Cand publica acest roman in 1942 Steinbeck nu mai era de ceva vreme un nume necunoscut publicului larg, si chiar cei care nu ii citisera vreo carte vazusera probabil “Fructele maniei”, ecranizarea in regia lui John Ford, cu un Henry Fonda imposibil de uitat in rolul principal. O povestire dramatica, plina de curaj si pasionanta ca un roman de aventuri, “Luna a apus” prezinta momentul in care un mic orasel, linistit si uitat de freamatul tot mai apasator al lumii moderne, ajunge sa fie ocupat de trupele inamice.
Ne gasim in al Doilea Razboi Mondial, cand totul se schimba cu rapiditate, Germania si aliatii par sa fie de neoprit intr-o campanie de cucerire a intregii lumi, iar Steinbeck scria o carte care ii va revolta si infuria pe oficialii regimurilor Axei. Repede tradusa in mai multe limbi, circuland in tari ca Italia ilegal (acolo erai pasibil de pedeapsa cu moartea daca se gasea asupra ta aceasta carte), a fost o lovitura propagandistica de calibru in favoarea taberei Aliatilor, de departe unul dintre marile succes de public pentru autor. Avea de altfel sa fie recompensat mai tarziu cu medalia Crucea Libertatii Regele Haakon al VII-lea, si sa vada cartea ecranizata (cu succes) in 1943.
Dar ce a starnit furia cenzurii in mai multe tari? Citita astazi, este una dintre cele mai bune si (paradoxal) mai putin cunoscute carti semnate de Steinbeck, scrisa de un prozator cu experienta, sigur pe sine si stiind cum sa construiasca o lume credibila, populata de personaje vii si interesante (nu de siluete caricaturale sau schematice), in care binele si raul nu mai sunt concepte si abstractii, ci realitati. Intr-o comunitate ocupata tocmai raul care este exterior si incearca sa o cucereasca va fi si oglinda realitatii in care toti vor trebui sa se priveasca. Multi dintre ei vor fi neasteptat de curajosi, gata sa lupte pentru a-si salva orasul si vita de dinainte, chiar daca pana atunci nu si-ar fi imaginat ca au atat de multa putere. Vor fi si cei care tradeaza din diverse motive comunitatea altadata atat de stransa, si pasionant in “Luna a apus” nu este atat firul narativ cat ratiunile, motivatiile si scuzele pe care le foloseste un tradator, care se rupe pentru totdeauna de ceilalti, temandu-se in acelasi timp ca va veni o zi cand trebuie sa plateasca.
Steinbeck a stiut intotdeauna, inca de la primele pagini publicate, ca un scriitor autentic nu trebuie doar sa spuna o poveste, oricat de bine, frumos si pasionant. Nu trebuie sa aiba doar mestesugul, experienta si acea inspiratie misterioasa care transforma o pagina scrisa de mana sau tiparita intr-o lume fascinanta, este esential sa aiba valorile, credintele si regulile sale. Iar acestea trebuie sa fie corecte, sincere si mai ales adevarate pentru toti, sunt cele pentru care eroii din aceasta carte (si din toate cartile sale) lupta, uneori pana la capat. Chiar daca se tem.
John Steinbeck, Luna a apus, editura Polirom, 2021
