Constantin Brancusi este recunoscut pe plan mondial pentru aportul covarsitor la innoirea viziunii plastice in sculptura contemporana. Opere precum “Poarta sarutului”, “Masa tacerii” sau “Coloana infinita” dau proba de geniu inspirat din traditiile, miturile si functia magica a artei romanesti. Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, insa a trebuit sa parcurga intai aceasta faza in drumul catre desavarsire.
Sunt mai putin notorii lucrarile in maniera realista de Constantin Brancusi, chiar daca unii critici le socotesc si pe acestea un succes absolut din punct de vedere tehnic. Reprezentarile clasice ale formei umane in opera lui Brancusi dateaza din perioada de inceput a carierei sale.
Cateva exemple elocvente sunt: Bustul lui Gheorghe Chitu (1897), Vitellius (1898), Capul lui Laocoon (1900), Ecorseul (1902), Ion Georgescu (1902), Carol Davila (1903), Pictor Darascu (1906), Copilul (1906) si Cap de copil (1906). Inca din primul an de studentie la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, in 1898, lucrarea Bustul lui Vitellius a obtinut o mentiune onorifica.
Doi ani mai tarziu Brancusi obtine o medalie de bronz pentru Capul lui Laocoon iar cu Studiu castiga medalia de argint in 1901. Timp de doi ani, intre 1900-1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizeaza Ecorseu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare careia i se atribuie o medalie de bronz. Ideea a plecat de la mulajul statuii lui Hermes, aflata la Muzeul Capitoliu din Roma.
Statuia care prezinta sistemul muscular si ligamentele umane este apreciata ca fiind nudul cel mai exact din punct de vedere anatomic. Precizia detaliilor face ca Ecorseul sa fie folosit in scolile romanesti de medicina, dupa ce s-au executat cateva copii.
In 1903, Constantin Brancusi primeste prima comanda a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucuresti. Cand a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentata in fata consiliului, dar receptia a fost nesatisfacatoare, diferite persoane avand opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului.
Infuriat peste masura, Brancusi pleaca din sala de sedinte in mirarea tuturor, fara a primi a doua jumatate a banilor necesari plecarii sale spre Franta, decizand sa parcurga drumul catre Paris si pe jos.
Sursa foto: muzeuldeartacraiova.ro
I. C.
editor artline.ro
