Regizorul filmelor amintite, care a influentat cinematograful, dar si teatrul si opera italiene, promovându-le prin personalitatea sa puternica oriunde în lume, a lasat în urma sa o adevarata comoara culturala. Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la nasterea uneia dintre cele mai importante figuri ale culturii italiene si europene. Pentru a marca cum se cuvine acest eveniment, Institutul Italian de Cultura din România a deschis la Muzeul Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu) o expozitie care va putea fi vizitata pâna pe 25 februarie. "Luchino Visconti - 100 de ani", înfatiseaza publicului o selectie de 100 de fotografii, care urmaresc diferite momente din viata publica si privata a regizorului. Imaginile din copilarie alterneaza cu cele din filmele sale. Fiecare imagine prezinta, într-o ordine aleatorie, câte un an din viata lui Visconti. Mai sunt expuse doua rochii, realizate dupa modelul vesmintelor de la jumatatea secolului al XIX-lea, din colectia casei de moda Annamode 68, care înca se ocupa de costumatie pentru filme italiene si straine. Acestora li se adauga câteva bijuterii originale purtate de protagonistii filmelor lui Visconti.
"Ducele" Visconti, regizorul neorealist
Luchino Visconti, duce de Modrone, s-a nascut la Milano, într-o familie de nobili, una dintre cele mai bogate din nordul Italiei. De mic a luat contact cu arta, muzica si teatrul. La 30 de ani si-a început cariera în industria filmului. La interventia prietenei sale Coco Chanel, acesta a devenit al treilea asistent al regizorului Jean Renoir. I-a întâlnit pe Roberto Rossellini, Federico Fellini si Giacomo Puccini. În 1943 a vazut lumina zilei primul film regizat de Visconti, "Ossessione" (Obsesie), de altfel si primul film neorealist, o adaptare a romanului "Postasul suna întotdeauna de doua ori". Ultima sa pelicula, "Inocentul", vorbeste despre infidelitate si tradare. Luchino Visconti s-a stins din viata la Roma, în urma unui atac de cord, la vârsta de 69 de ani.
