1. Louis Germain David de Funes de Galarza s-a nascut pe 31 iulie 1914 in Courbevoie, France, intr-o familie cu origini spaniole. De altfel mai tarziu va deprinde limba spaniola, dar si engleza, fiind pasionat inca din copilarie de muzica si desen. 2. Porecla viitorului actor era Fufu.
3. Trece de la slujba modesta la alta, si este aproape de fiecare data concediat. Si nu, nu este jandarm, dar pentru o vreme incearca sa tina contabilitatea pentru mici firme si magazine, este decorator de interioare, presteaza si munca necalificata. In anii razboiului isi va castiga existenta ca pianist de jazz, si unul chiar foarte bun, desi obisnuia sa isi distreze publicul cu inimitabile strambaturi. Si in perioadele in care era tot mai sigur ca lumea teatrului si mai ales cinematograful nu au nevoie de el muzica, o pasiune din tinerete, s-a dovedit singura optiune. Chiar daca era in mare masura un autodidact si, dupa cum marturisea cu ironie, nu putea sa descifreze o partitura.
4. De fapt datorita muzicii va reusi sa o cucereasca pe Jeanne Barthelémy de Maupassant, nepoata a celebrului scriitor Guy de Maupassant, sedusa in scurta vreme de carismaticul si energicul pianist care facea din anumite seri un adevarat spectacol comic. Louis de Funes divorta in 1942 de prima sotie si se va casatori cu Jeanne, alaturi de care va ramane peste patru decenii. In ultima parte a vietii actorului cuplul se va muta de altfel intr-un castel (mostenire a sotiei) de secol XVII din Le Cellier, o mica localitate de langa Nantes, devenita un refugiu pentru Louis de Funes si spatiul sau personal, unde foarte rar primea pe cineva din lumea artistica.
5. Cariera sa cinematografica nu a avut nici pe departe ingredientele unei povesti de succes. Nici pe departe. Dupa un debut in teatru, unde tracul care il va chinui toata viata i-a jucat destule feste, incepe sa apara in filme, dar pret de ani buni, chiar decenii, va face figuratie, va avea roluri marunte, uneori de doar cateva zeci de secunde, totul in asteptarea marii sanse. Care intarzie neasteptat de mult. Totusi, Louis de Funes lucreaza mult - va aduna in cariera peste o suta de roluri in teatru si cam 130 de aparitii pe marele si micul ecran - insa aparent fara succes.
In primul sau rol cinematografic, in pelicula La Tentation de Barbizon (1945), este prezent pe ecran pentru aproximativ... 40 de secunde. E adevarat, are si doua replici, insa pentru multa vreme acestea vor fi rolurile de care va avea parte.
6. Dupa un lung sir de roluri prea putin importante se face remarcat cu filmul Pouic-Pouic, din 1963, cand pentru prima oara criticii si mai ales publicul par sa remarce ca exista un actor scund si posedat de o energie incredibila. Dar prima sa reusita internationala va fi si primul film din seria "Jandarmilor", in regia lui Jean Girault, care va impune genul de rol perfect pentru Funes.
7. Un om complex, il definea cu onestitate intr-un interviu colegul si prietenul sau Michel Galabru, superiorul sau in seria "Jandarmilor". Un om dificil, dupa cum se plangeau unii dintre cei cu care a lucrat, fie actori, fie producatori. Perfectionist pana la manie, capabil sa repete o scena si de o suta de ori pana era multumit, improvizand inspirat, in acelasi timp destul de distant din cauza timiditatii sale. La finalul zilei de filmare, cand altii preferau sa bea un pahar impreuna sau sa inceapa o petrecere nocturna, Louis de Funes prefera sa isi petreaca timpul cu familia sau in gradina sa de trandafiri.
8. Iubea foarte mult florile si in special trandafirii, si avea o gradina cu exemplare deosebite, unele rare, de care avea grija de cate ori avea timp liber. Exista o varietate de trandafir care ii poarta numele, cel mai frumos omagiu la care ar fi putut spera actorul.
9. Pentru Jandarmul si extraterestrii Louis de Funes a cerut efecte speciale similare celor din filmul lui Spielberg, Close Encounters of the Third Kind, pe atunci un mare succes. Timid si distant in relatiile profesionale, a insistat si, in felul sau, a santajat pana cand producatorii au facut tot posibilul, si chiar fara bugetul lui Spielberg, rezultatul a fost onorabil.
10. Destul de multi erau cei care il acuzau de zgarcenie - poate ca o replica data acestora a facut mai tarziu propria sa versiune de Harpagon. La finalul cursei scotea cu gesturi de senior carnetul de cecuri si semna cu inflorituri elegante, dand apoi fila norocosului sofer. Aproape niciunul nu ajungea sa si incaseze cecul, preferand sa pastreze autograful si amintirea intalnirii cu celebrul actor. Sigur, dupa cum recunostea cu umor, ideea nu ii apartinea. Dar daca merge...
Foto: en.mediamass.net
