Pe 4 iunie 1805 un imigrant italian de 56 de ani ajungea dupa o lunga calatorie in portul Philadelphia, avand asupra sa doar o vioara si hainele saracacioase. Putinii bani pe care ii avusese la plecarea din Londra, unde era cautat de nenumarati creditori, ii pierduse in timpul calatoriei la jocurile de noroc. Avea sa moara 34 de ani mai tarziu, la varsta de 90 de ani, fiind recunoscut in intreaga lume ca primul profesor de italiana din America.
Dar pentru inceput viitorul profesor se multumise sa-si deschisa o mica bacanie, suficient pentru a-si asigura traiul zilnic. Cei care l-au cunoscut in perioada americana a lungii sale vieti aveau mereu sa si-l aminteasca pe parintele Lorenzo da Ponte ca pe un personaj misterior. Poet si profesor foarte invatat, Ponte era si preot catolic, desi se spunea ca era evreu de origine. Avea o sotie iubitoare si rabdatoare, acordand in acelasi timp o atentie mult prea mare sexului feminin, chiar si la o varsta mai inaintata. Cea mai enervanta trasatura pentru cei care il cunosteau era aroganta cu care trata totul. Cand a avut loc premiera uneia dintre primele opere italiene din America, la New York, in 1825, da Ponte a sustinut ca el este autorul. Mai mult, dupa propriile marturii, ii cunoscuse pe Mozart si Casanova, printre altii.
Era Lorenzo da Ponte numele adevarat al misteriosului profesor ? Multi din cei care s-au ocupat de retrasarea biografiei sale se indoiesc. Personajul era in sine o poveste prezentandu-se in nenumarate ipostaze. Cel care a scris libretele pentru trei dintre operele lui Mozart ("Nunta lui Figaro", "Don Giovanni" si "Cosi Fan Tutte") si-a inceput viata la Venetia si a colindat prin intreaga Europa, pentru a ajunge in final la New York.
Da Ponte s-a nascut in 1749, in orasul Ceneda (numit astazi Vittorio Veneto), numele sau adevarat fiind Emanuele Conegliano. Era primul fiu al unui tabacar. La 14 inca nu invatase sa citeasca, preferand sa hoinareasca si sa se joace cat era ziua de lunga. Dar tocmai atunci tatal sau s-a gandit sa isi consoleze vaduvia prin casatoria cu o tanara crestina de doar 16 ani. Cum familia a acceptat sa se crestineze, rebelul Emanuele a primit numele de Lorenzo da Ponte. Cum Episcopul da Ponte devenise de voie, de nevoie protectorul sau, norocul baiatului parea ca se schimba. Sub indrumarea acestuia Lorenzo a primit o educatie clasica, a inceput sa scrie poezii si mici texte si in final, spre mandria episcopului, a devenit preot catolic. A capatat un post de preofesor, dar dezamagit de mediul academic, la doar 24 de ani renunta la tot si pleaca sa-si caute norocul in fascinanta Venetie.
Daca restul Europei occidentale isi vedea viitorul in conformitate cu ideile lui Kant, Rousseau sau Voltaire, Venetia, odinioara un oras puternic, se pregatea sa devina cel mult cel mai frumos oras, fiind scufundata in petreceri care pareau sa nu se mai termine. Este nevoit totusi sa parasesaca Venetia. Hoinarind prin Europa, in cautarea unei tari pe gustul sau, da Ponte a ajuns in 1781 la Viena. Avea la el o scrisoare de recomandare, care l-a ajutat sa ajunga la compozitorul Curtii, Antonio Salieri, care l-a convins pe imparat sa-l numeasca pe da Ponte poetul curtii imperiale. Curand acesta scria librete pentru Salieri si alti compozitori.
In 1783 da Ponte a intalnit un tanar compozitor din Salzburg, sarac si fara o slujba stabila, pe nume Mozart. Acesta a fost incantat sa-l cunoasca pe eminentul parinte, mai mare decat el cu sase ani, pe care il prezenta tuturor ca pe un prieten si un mare poet.
Pentru "Rapirea din Serai" Mozart isi dorea sa renunte la traditia germana a compozitiei in favoarea operei italiene, deci avea nevoie de un mare poet care sa-l ajute. Acest mare poet era, dupa Mozart, noul sau prieten. Cei doi erau un cuplu cat se poate de nepotrivit. In pofida felului de a fi, Mozart isi lua foarte in serios muzica si avea o maturitate si o forta de munca ce ii lipseau lui da Ponte. Daca pana atunci parintele mai mult se jucase cu viata, Mozart muncise cu o inversunare inspaimantatoare, obsedat doar de compozitiile sale. Cand da Ponte in varsta de 14 ani avea sansa intalnirii cu episcopul, Mozart avea doar sapte ani si era o celebritate europeana, sustinand concerte si compunand.
A fost, paradoxal, un parteneriat neobisnuit si de succes. Talentul poetic al fostului preot si instinctul dramatic l-au facut sa aduca o contributie esentiala geniului lui Mozart. In ciuda succesului inregistrat cu "Rapirea din Serai", imparatul a fost foarte critic, reprosandu-i compozitorului ca in opera sunt mult prea multe note. Mozart a replicat enervat : "Sunt exact atatea note cate sunt necesare".
Imparatul prefera compozitiile mai simple semnate de Salieri, Paisiello, si chiar i-a spus directorului teatrului de la curte, contele Orsini de Rosenberg, ca muzica lui Mozart este prea dificila pentru a placea si pentru a fi fredonata. Poate ca Mozart nu a aflat niciodata de aceasta apreciere, dar a inteles repede ca pentru a se bucura de succes in Viena trebuia sa compuna opera in stil italian. Nu trecuse mult de cand Paisiello se bucurase de un enorm succes cu "Barbierul din Sevilla", asa ca Mozart l-a convins pe da Ponte sa scrie un libret dupa continuarea piesei lui Beaumarchais, "Nunta lui Figaro". Cum imparatul interzisese piesa, considerand-o subversiva, cei doi au fost obligati sa lucreze in secret.
In noiembrie 1785, da Ponte i-a adus lui Mozart o prima varianta a textului, iar acesta a compus muzica in doar sase saptamani. Abia atunci a aflat intreaga curte imperiala ce pregateau cei doi. Confruntati cu furia imparatului, Mozart si da Ponte l-au asigurat cu toata seriozitatea ca pentru a o transforma in opera au fost nevoiti sa taie pasajele incriminate. Imparatul a fost convins de aceasta si mai ales dupa ce a audiat in premiera cateva pasaje a fost de acord ca spectacolul sa fie pus in scena.
