Festivalul Anonimul a devenit de trei ani de zile singurul eveniment monden al satului. El culmineaza cu un formidabil foc de artificii, dupa ceremonia de decernare a premiilor, care cred ca sperie toti pestii pe o raza de cateva zeci de kilometri. Cand am ajuns, luni seara si am fost preluati de o combinatie de carute, calesti si autobuze, pentru ca aveau vreo 2-3 randuri de banci, dar erau trase de caluti, tot satul iesise in poarta sa ne salute si sa ne ureze bun venit. Eram putin jenati ca suntem dusi pe sus cateva sute de metri, cand puteam avea primul contact cu cel mai fin nisip pe care l-am vazut in viata mea.
La fel de fin e si pe plaja, deci merita sa mergi doi kilometri pe jos decat sa stai la "trocarici" (asa se numeste vehiculul care face cursa sat-plaja). Invitatii festivalului sunt niste rasfatati. O data ca sunt invitati pentru ca, desi s-a mai construit o vila, spatiile de cazare sunt in continuare insuficiente. Se ajunge greu la Sfantu Gheorghe. Depinzi de un vaporas, pe care il iei de la Mahmudia sau Murighiol, sau de o barca rapida - daca iti permite buzunarul. Mai trebuie apoi sa ai si unde sta. Vilele Fundatiei Anonimul, care atunci cand nu e festival si nu sunt nici alte tabere organizate de fundatie sunt puse la dispozitia turistilor, au o eleganta suprarealista fata de zona. Sunt numai din lemn, mobila de bambus, ornamentatii de bun-gust, aer conditionat, uscator de haine, apa calda. Singurul neajuns e ca se aude totul, asa ca, daca vecinul din camera alaturata vorbeste, sforaie sau circula prin camera, s-ar putea sa nu adormi. Strainii sunt siderati de gazduirea ca-n sanul lui Adam Festivalul a avut de la inceput, din cauza locului si a conditiilor de cazare, o aura de ireal si de rasfat sanctionata de cei care au ratat prima editie. Multe festivaluri din afara incearca sa evite sa se localizeze in zone de interes turistic. Aici, marea si plaja sunt un element esential. Festivalul promoveaza dolce far nientele. Daca stai cu cortul pe plaja sau in camping, dormi ziua pe plaja, iar noaptea vezi filme. Anul acesta a fost plin de lume la cinematograful in aer liber din camping. Tineri si localnici. O combinatie care mie mi-a placut, mai ales ca am vazut filme cu comentariile inocente, dar suculente ale unor babute foarte simpatice. Exista veceuri, exista mai nou o cafenea unde poti juca si biliard, exista inca de acum doua editii un bar-restaurant. Comanzi si platesti intr-un loc, esti trecut in calculator, dupa care te deplasezi la alta cladire, unde e bucataria si de unde iti iei tava. Necazul e ca stai la doua cozi si nici preturile nu mi s-au parut foarte studentesti. Invitatii sunt rasfatati si prin programul care ii asteapta.
Nu sunt multe filme, astfel incat sa fie timp si de plaja. Sapte lungmetraje in competitie, 48 de scurtmetraje fictiune si 24 scurtmetraje de animatie. Plus filmele tinerilor cineasti romani din sectiunea "Generatia asteptata" (iar am auzit pe cineva spunand "Generatia asteapta", si nu glumea). Invitatii straini, cel putin, sunt siderati de acest trai din sanul lui Adam. Masa e buna si prea multa, bautura e rece, apa din piscina mult prea albastra. Ca in fiecare an, una din cine se serveste pe plaja. Invitatii sunt iar incarcati in calesti si dusi 2 km pe plaja, unde sunt preluati de scaune, frigarui, bauturi fine si, in acest an, de Nova Quartet, care a incercat sa invinga vocea marii. Nova Quartet a avut un recital si la decernarea premiilor. Nicu Alifantis, Iulia Gusatu si Baldwin Brothers au pastrat atmosfera in camping, unde au avut recitaluri. Invitatii au mai fost luati si in deja traditionala plimbare cu lotcile prin rezervatie (in drumul spre Mahmudia ne distram citind pe un indicator "Rezervatia Biosferei Deltei Dunarii"). Se pleaca cu vaporasul si la un anumit punct pescarii din Sfantu Gheorghe asteapta cu lotcile in blockstarturi. Am inteles ca pelicanii din rezervatie sunt in scadere. Eu i-am vazut de pe malul marii, patruland in larg. Apa e atat de dulce in apropierea gurii de varsare a Dunarii incat vezi mai degraba vaci venind sa se adape din mare. Si apoi sezand sa se hodineasca printre cearsafurile razlete ale turistilor. Festivalul se termina in aceasta seara. Turistii nu raman cu buza umflata, pentru ca se reiau filmele in camping. "Romanii mi se par la fel ca si noi, kurzii" - Declara regizorul Bahman Ghobadi, presedintele juriului de lungmetraj Filmul sau "Turtles Can Fly" a primit anul trecut la Festivalul International de Film Independent "Anonimul" atat trofeul, cat si premiul publicului. Anul acesta Bahman Ghobadi a fost invitat sa prezideze juriul sectiunii de lungmetraj. Mic de statura, zambeste tot timpul, simpatic. La ceremonia de deschidere a vorbit in limba lui (avea traducator), dar ieri am vazut ca stie de fapt engleza. Intr-o zi l-am auzit din balcon rugandu-se, caci locuieste sub mine. Dupa sursa vocii am incercat sa aflu unde e Mecca. Este autorul primului lungmetraj kurd din istoria cinematografului iranian ("A Time for Drunken Horses", 1999). Acum e un regizor invitat in festivaluri internationale si reprezentantul unei noi directii din filmul iranian, una mai vie si mai apropiata de realitate. Bahman Ghobadi, pe care l-am surprins ieri dimineata inainte de a intra in proiectiile din concurs, este mandru de originea sa. Intr-atat de mandru incat atunci cand l-am intrebat si cum se simte aici, la Sfantu Gheorghe, mi-a spus: "Romanii, ca si cei din Balcani si Est, sunt mult mai apropiati de kurzi decat sunt occidentalii. Voi simtiti ca noi si aveti un mod foarte asemanator de a gandi cu al nostru".
Cineastul se afla acum in postproductie cu un nou lungmetraj, care se numeste "Half Moon". Postproductia se desfasoara la Paris. In paralel lucreaza la un alt film, finantat de Guvernul austriac. Spunandu-i in doua vorbe cat de iubit a fost filmul sau anul trecut la "Anonimul", incat a cucerit si publicul prajit de soare peste zi, mi-a zis plin de mandrie ca la el in Kurdistan e foarte simplu sa faci filme, pentru ca actori - neprofesionisti - e usor sa gasesti - oamenii sunt foarte expresivi, dar mai ales povestile sunt usor de gasit. La "Turtles Can Fly" scria scenariul de pe o noapte pe alta si gasea ideile peste zi. La fel a facut si cu filmul precedent, fara nici un stres. Cat de usor pare... Daca anul trecut testoasele erau elementul recurent, cred ca nu ma insel daca spun ca la a treia editie a "Anonimului", desfasurata pe caldura mare si in roiuri fioroase de tantari, elementul cel mai comun filmelor raman frigul si gheata. Cum e aisbergul din filmul de lungmetraj cu acelasi nume - care cred ca a avut pana acum si cele mai multe proiectii, dat fiind ca protagonistul lui, Philippe Martz, a venit chitit pe PR, foarte harnic in a-si promova opera. Mai sunt gheata si frigul din mai multe scurtmetraje de animatie, lucru care ma face sa cred ca e pur si simplu o coincidenta fericita. Festivalul ia sfarsit vineri seara, cand se va proiecta si filmul castigator al trofeului. Un articol de Iulia Blaga
