Va trebui sa te gindesti bine, Waldemar. Te afli pe un alt tarim si n-ai cum sa te intorci in lumea ta. Esti prizonierul nostru, te putem tortura, te putem jupui de viu. Nu ti-am facut nici un rau. Pina acum. Daca-ti dam drumul, tu poti sa ne faci rau. Sintem intr-un impas. iti facem o propunere. Nu vrem raspuns imediat, n-am crede in sinceritatea unui asemenea raspuns. Dorim sa ni te supui, sa fii unealta noastra in ceea ce vrem sa faptuim. Nu poate fi vorba de parteneriat intre noi, de egalitate in luarea deciziilor. Tu nu cunosti lumea asta si nu avem timp sa-ti explicam de fiecare data de ce trebuie sa faci ceva anume si intr-un anume fel. Asa ca va trebui sa fii sclavul nostru. in schimb, iti fagaduim trei lucruri: faptele tale vor aduce mult bine lumii ielelor; nu vei face nici un rau lumii oamenilor; iar cel mai important lucru e ca, daca ne ajuti, daca vei fi sclavul nostru supus, dupa ce vom termina ceea ce avem de facut, te vei intoarce in lumea ta. Te vei intoarce intreg si nevatamat. Gindeste-te bine, Waldemar, la propunerea noastra. |
Liviu Radu - Valdemar, Editura Tritonic, Colectia Fiction.ro, Bucuresti, 2007