S-a dovedit un proiect ambitios, costisitor si dificil chiar si pentru experimentatii constructori portughezi ai epocii, dar in final dupa sase ani de munca sub atenta supraveghere a regelui, Turnul Belem era in sfarsit gata. Masiv si elegant, era nu doar un punct crucial al fortificatiilor ce protejau Lisabona, dar si o reala opera de arta, pe masura dorintelor lui Manuel I, dar si un omagiu adus epocii marilor descoperiri si mai ales lui Vasco de Gama, ce revenise nu de multa vreme din calatoriile sale. Portugalia devenise la randul sau un “jucator” de prima mana in dezvaluirea hartilor lumii necunoscute, iar Turnul Belem, cu ansamblul decorativ exterior – elemente din Maroc, Venetia, India, elemente nautice, monstri fantastici, blazoane si simboluri – era cel mai important monument dedicat acestei noi etape din istoria tarii.
Iar cei care priveau atunci cu atentie turnul puteau vedea printre sculpturile de acolo capul unui animal bizar, o creatura stranie ce poate nu exista, poate era nascuta din imaginatia unuia dintre artisti. Era un rinocer, ce poate fi privit si astazi, ros de timp si ploi, o fiinta necunoscuta pe atunci in Lisabona si in Europa. Cei care se gasisera in 1515 in port isi aduceau aminte de valva pe care o trezise venirea primului rinocer care ajunsese in Portugalia, poveste ce a devenit legenda dupa ce nu a mai fost o noutate, apoi doar o poveste uitata.
Primul rinocer care a ajuns in Lisabona nu a avut un nume. Poate marinarii care l-au adus din India ii vor fi dat acelui ciudat animal o porecla, il vor fi privit mai curand ca pe un animal de companie decat ca pe un dar pregatit pentru rege. Daca asa este, atunci vechile si prafuitele cronici nu i-au pastrat numele. Ajungea aici, adus ca un cadou diplomatic dupa uzantele vremii, o creatura atat de bizara incat a starnit spaima si oroare, iar cei care nu apucasera sa il vada nici macar nu au crezut ca asa ceva poate sa existe. A debarcat chiar la mica distanta de locul unde se inalta viitorul Turn Belem, pe atunci doar o fundatie si cateva ziduri inconjurate de schele, darul perfect pentru o curte regala unde curiozitatile si bizareriile erau si aveau sa fie foarte gustate, dupa moda vremii.
Pret de mai multe luni a fost tinut la Palatul Ribiera, a fost chiar pus sa lupte cu un elefant (fara succes, elefantul ar fi plecat din arena, mirat de infatisarea rinocerului), si, cum capriciul regal nu ii mai aducea lui Manuel I nicio placere, a fost din nou daruit. De aceasta data primul rinocer din Portugalia trebuia sa ajunga la Papa Leon al X-lea. Doar mai primise de la Manuel I si un elefant, cu putina vreme inainte. Rinocerul nu a mai ajuns in vreo menajerie papala, corabia ce il ducea acolo s-a scufundat intr-un naufragiu undeva pe coastele nordice ale Italiei. Si chiar daca nu il vazuse, Albrecht Durer a pornit de la o schita si de la marturiile celor care il vazusera si a realizat o gravura in lemn ce pret de multa vreme a fost rinocerul in imaginarul artistic si popular european, o fiara prinsa intr-o armura de temut, ce amintea doar vag de adevaratul animal.
Astazi Turnul Belem, dupa secole de istorie si numeroase restaurari, este un reper cultural si turistic esential pentru Lisabona, inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO din 1983 si cunoscut si ca Turnul Sfantului Vincent. Pentru nostalgici si cei fascinati de istorie va fi mereu mai mult decat un monument incarcat de sculpturi minunat pastrat. Va fi martorul povestii primului rinocer care a pasit pe pamantul Lisabonei.
Martie 2016
