Lillian Gish, prima doamna a filmului mut

Supranumita de critici si regizori "Prima Doamna a filmului mut", Lillian Gish a fost prima actrita in adevaratul sens al cuvantului din istoria cinematografului si prima vedeta care s-a impus intr-un domeniu pe atunci aflat in stadiul de entuziast pionierat. Ei i se datoreaza o serie de tehnici inovatoare, care aveau sa fie imitate si sa marcheze evolutia artei filmului, Lillian Gish reusind sa inteleaga si sa exprime diferentele majore dintre jocul de scena si jocul pe marele ecran.

In situatii in care contemporanii sai, care incercau din greu sa se acomodeze cu filmul, marcandu-si rolurile prin evolutii ample, dramatice, exagerate, Gish a reusit sa ofere evolutii perfecte, nuantate, cu un impact emotional uluitor. Poate ca nu a fost cea mai importanta sau cea mai populara actrita a perioadei in care cinematograful inca nu avea glas, dar a fost cu siguranta cea mai talentata, fragilitatea aparenta ascunzand o forta spirituala si fizica admirabila. Mai mult decat oricare dintre artistii inceputurilor filmului, Lillian Gish a luptat pentru ca filmul sa fie recunoscut ca a saptea arta, iar realizarile sale in acest domeniu raman adevarate modele si astazi.

Pe numele ei adevarat Lillian de Guiche, actrita s-a nascut pe 14 octombrie 1893 Springfield, Ohio. Mama sa, Mary Gish, era o actrita destul de cunoscuta pe plan local, iar Lillian si sora sa, Dorothy aveau sa urmeze aceasta traditie.  La scurt timp familia se va muta la New York, iar cariera artistica a celor doua surori avea sa inceapa la scurt timp dupa aceea. Cum cele doua s-au dovedit talentate, au reusit ca in scurt timp sa isi intretina familia, chiar daca Lillian dovedea inca de atunci ca este cea mai buna. Printre colegele lor se numara Mary Pickford, o talentata actrita care in 1909 a plecat la Hollywood, dorind sa lucreze ca actrita de film. Sansa ei a fost sa lucreze cu celebrul regizor D.W. Griffith, care avea sa joace un rol deosebit de important in cariera lui Lillian. Cum colaborarea dintre Pickford si Griffith a fost foarte buna, in scurt timp aceasta l-a convins sa le dea o sansa si celor doua surori Gish. Regizorul a acceptat, iar cele doua s-au alaturat grupului de actori care lucra pentru Studiourile Biograph.

Lillian si Dorothy aveau sa debuteze impreuna in productia din 1912 An Unseen Enemy, iar in urmatorii ani aveau sa joace in mai multe productii ale lui Griffith, adesea impreuna, chiar daca erau filme scurte, sau, in limbajul epocii, "de o bobina sau doua". Chiar daca Mary Pickford era cea mai cunoscuta, Lillian era cea mai talentata si apreciata actrita a studiourilor, fiind foarte apreciata in special de Griffith. Astfel ca Lillian Gish avea sa joace in marile capodopere ale lui The Birth of a Nation (1915), Intolerance (1916), Way Down East (1920), Orphans of the Storm (1922). Iar felul in care a interpretat dificilele roluri oferite de Griffith l-au uluit pe acesta.

Cu frumusetea ei delicata si luminoasa, cu expresivitatea perfecta pentru filmul mut, Gish era cea mai buna alegere pentru productiile in stil victorian marca Griffith. Cu ochii mari, un chip de o inocenta nuantata, se preta perfect pentru prim-planurile regizorului, una din nenumaratele sale inovatii tehnice, primite la inceput cu retineri, apoi cu entuziasm si copiate in delir. In 1920, sub indrumarea aceluiasi Griffith, Gish avea sa regizeze pelicula Remodeling Her Husband, in care rolul principal era jucat de sora ei.

Despartirea dintre cei doi a avut loc in 1923, nu fara regrete de ambele parti, dar deja Lillian Gish isi dorea mult mai mult. S-a angajat la Studiourile MGM si in anii '20 a jucat in productii precum La Boheme sau The Scarlet Letter (ambele in 1926). In 1930 a jucat in primul sau film cu sunet, One Romantic Night. Dorindu-si sa revina pe Broadway, dupa ce cariera sa la Hollywood incepuse sa schiopateze, a realizat un singur film in urmatorii 13 ani, pelicula din 1933 His Double Life. Avea sa joace in numeroase piese de teatru - intre care Hamlet si Unchiul Vania - in anii '30, iar in 1932 publica volumul autobiografic Life and Lillian Gish

Revine pe platourile de filmare in 1943, cu un rol secundar in The Commandos Strike at Dawn. Chiar daca multi ii prevesteau un esec dezastruos, continua sa joace si in 1947 castiga prima sa nominalizare al Oscar pentru rolul din Duel in the Sun. Spre surprinderea publicului, renunta din nou la film in favoarea scenei, si va juca din nou abia in 1955, in The Cobweb. Incepe sa apara si in productii de televiziune, si se retrage definitiv din lumea filmului dupa productia din 1967 The Comedians.

Revine pe piata editoriala cu un nou volum, The Movies, Mr. Griffith and Me, publicat in 1969. In 1971 primeste un Premiu Oscar pentru intreaga activitate, iar in 1977 accepta sa joace in productia lui Robert Altman  A Wedding. Va juca pentru ultima oara in filmul din 1987 The Whales of August, alaturi de Bette Davis.

Moare la New York pe 27 februarie 1993.