Lege pentru film

Infiintata in urma cu 15 ani, langa Snagov, Castel Film este prima casa de productie cinematografica aparuta in Romania. Pe un fost teren agricol (cca 12 hectare), Vlad Paunescu a ridicat in toti acesti ani noua platouri ultramoderne de film si numeroase alte dotari care situeaza Castel Film pe unul dintre cele mai bune locuri din Europa. Studiourile au atras peste 100 de productii straine si multe dintre cele mai importante case de film americane. Printre productiile importante turnate aici se numara: "Highlander-Endgame", cu Adrian Paul si Christopher Lambert (1999); "Cold Mountain", cu Nicole Kidman, Jude Law, Renee Zellwegger si Donald Sutherland (2002); "Method", cu Elisabeth Hurley (2003); "Seven seconds" (2004) si "Razor Edge" (2005), cu Wesley Snipes; "Funny Money", cu Armand Assante si Chevy Chase (2004); "Regii blestemati", cu Gerard Depardieu, "Shadow of the Past" si "The Harvester", cu Steven Seagal, "2-nd In Command", cu Jean-Claude van Damme sau "Borat" cu Sacha Baron Cohen (toate in 2005); "Pumkinhead: Blood Feud" (2007), cu Lance Henriksen; "Adam Resurrected" (2007), cu: Jeff Goldblum, Willem Dafoe. Totodata, "pe langa Castel Film (o investitie de peste 20 de milioane de euro realizata exclusiv prin forte proprii, chiar si fara ajutorul bancilor) s-a dezvoltat si cel mai modern studio de post-productie din tara, un studio la nivel mondial", precizeaza Bogdan Moncea, directorul de marketing al institutiei cu care am stat de vorba si despre alte aspecte legate de ceea ce gaseste producatorul de film "in teren". Care era harta studiourilor europene cand a aparut Castel Film pe piata de productie? In '92-'94, cand Romania a inceput sa existe pe piata de productie si cand s-a infiintat Castel Film, acesta era cel mai modern studio din Europa, fiindca in ultimele patru-cinci decenii, nu se construisera studiouri pe continent. Ba mai mult, francezii l-au si desfiintat pe-al lor; nici in prezent Franta nu are studiouri de film, desi este un producator foarte mare (prefera sa mearga in alte locatii, iar cand e nevoie de studio inchiriaza hangare, o hala etc.). Ungurii aveau un studio care era o paragina. Data din aceeasi epoca cu Buftea al nostru (inceputul anilor '50) si de atunci nu se mai investise nimic. Ca productie, la inceputul anilor '90 au inceput bine, pentru ca erau mai ieftini. Cand au intrat si Romania, si Bulgaria pe piata, au pierdut tot, fiindca n-aveau infrastructura. In aceste conditii, toti producatorii s-au reorientat si au optat in special pentru tara noastra.

Cum ne situam acum in raport cu Ungaria? Daca la inceputul anilor '90 eram mult sub unguri in ceea ce priveste productiile de filme straine, la sfarsitul anilor '90 ii bateam clar, cu o diferenta mult mai mare. Atunci au intrat intr-o oarecare panica si au adoptat legea cu subventionarea cu 20% din costurile de productie pentru producatorii straini. La care s-a adaugat si crearea studioului Korda. Acum, avand si infrastructura, nu mai exista diferenta. Mai mult decat atat, la noi costurile de productie cresc din ce in ce mai rapid. Or, in scurt timp (1-2 ani), tara noastra se va gasi in aceeasi pozitie pe care a avut-o Ungaria prin anii '90: foarte proasta din punct de vedere competitiv raportat la tarile din jur. Ce beneficii are o tara de pe urma unei coproductii? Un film nu-ti aduce numai investitia respectiva. Va dau un exemplu, cel mai mare, dar, sigur, foarte important. Cand s-a filmat "Cold Mountain" la noi, echipa venita in Romania era formata din 200 si ceva de persoane care au stat timp de sase luni la Hotel Marriott in Bucuresti; in Poiana Brasov au fost trei hoteluri complet inchiriate tot pentru jumatate de an, si asta in extrasezon... Sa ai hotelul plin, cand gradul de ocupare in mod normal este la cote foarte joase, e un lucru extraordinar pentru hotelieri. Au fost nenumarate alte firme care au lucrat complementar. De asemenea, au fost angajati, in fiecare zi de filmare, intre 300-500 de oameni. Cei 200 ieseau la masa, cheltuiau bani in tara. Probabil, cel mai mare beneficiu l-am avut dupa terminarea filmului, cand protagonista, Nicole Kidman, in America fiind, a fost intrebata pe un canal public national de televiziune cum s-a simtit in Romania, iar ea a raspuns: "Romania, o tara extraordinara, frumoasa. M-am simtit foarte bine". In anul respectiv, am avut zeci si zeci de cereri din partea unor agentii, organizatii non-guvernamentale sau alte institutii care s-au oferit sa organizeze pentru americani grupuri care sa vina sa vada unde s-a filmat "Cold Mountain". Plus imaginea. Orice american stie de Ilie Nastase, de Nadia Comaneci, de Ceausescu si de "Cold Mountain". Astea sunt evenimentele care puncteaza tara noastra in mintea lor. Cum sa nu atragi un astfel de fenomen catre tara ta?! Cum a valorificat statul aceste atuuri? Aproape deloc. Va povestesc insa altceva. Un mare film turnat in Noua Zeelanda a fost "Lord of the Rings". Inainte de acest film, Noua Zeelanda nu exista nici din punct de vedere cinematografic, nici turistic. Dupa ce a iesit pe ecrane, veniturile tarii din urmatorii patru ani au fost mai mari de pana la zece ori decat a adus filmul. In Romania nu s-a intamplat lucrul asta. In comparatie cu exemplul de mai sus, probabil n-a adus aproape nimic. Dar asta pentru ca noi am fost fraieri. Pe astfel de lucruri, in alte tari se castiga milioane in fiecare an. Se poate vorbi despre un recul in materie de filmari in Romania? Problema cea mai mare este inexistenta unei legi care sa incurajeze coproductiile. Bulgarii, in materie de legislatie, ne-au luat-o inainte. Cu infrastructura stau ceva mai prost, dar in vreo doi-trei ani, cel mult, ne-au ajuns si la acest capitol si ne vor intrece. Exista in momentul de fata competitie acerba intre tari ca sa atraga investitiile. SUA au facut pasi importanti, Canada are si ea taxe si facilitati generoase. Germania are o lege a cinematografiei teoretic asemanatoare cu a noastra - oricine poate sa investeasca in film. La Castel am avut niste producatori stomatologi care au produs o serie de trei filme. Daca ar lua cineva de la noi legea maghiara, ar citi-o si ar spune "facem si noi la fel", ar fi deja un foarte mare pas inainte. Atat. La noi nu cred ca exista in momentul de fata o strategie. In prezent, nu mai exista faza de crestere. Cred ca e momentul unui nou impuls. Tarile vecine au gasit solutia. Producatorul roman nu cere de pomana, pentru ca infrastructura este dezvoltata. El solicita un sprijin consecvent din partea autoritatilor, similar cu cel al altor guverne, pentru a ramane competitiv.