Si tot intalnire e, in partea a doua a spectacolului, "Lectia" transpusa in dans: intalnire intre teatru si balet, intre poveste si gest, intre sunet si corp. Cei doi protagonisti se descopera ca actori, intr-o mini-montare ce "rescrie" povestea lui Ionescu din muzica si miscare. Scena primei lectii de balet, construita cu umor si atentie pentru detaliu, cu miscari in oglinda, in care cei doi se completeaza, isi preiau gesturile si le desavarsesc reciproc, e urmata de momente de puternic dramatism. Tremurul, spaima lumii care i se inchide treptat, in care dansul, la inceput eliberator, devine angoasant, totul se concentreaza in a doua parte a montarii conducand la gestul absurd-tragic al crimei finale. Trecerea din dans in moarte, ca un cerc inchis in care poezia miscarii se stinge brusc in nemiscare, crima repetandu-se la infinit, recompune intreg absurdul operei lui Eugen Ionescu.
Varianta coregrafica a lui Flemming Flindt inspirata de opera dramaturgului roman le permite celor doi sa creeze doua roluri extraordinare, in care talentul actoricesc este pe masura celui coregrafic.
Monica ANDRONESCU
